Peste 600.000 de români și-au aniversat, pe 30 noiembrie, onomastica de sărbătoarea Sfântului Andrei. Dintre cei sărbătoriți, 307.000 sunt bărbați, iar 312.000 sunt femei.
Sfântul Andrei este cel care a botezat primii creștini pe teritoriul țării noastre, fiind considerat patronul spiritual al poporului român.
Sfântul Andrei a fost frate cu Simon Petru, care s-a numărat, de asemenea, printre cei 12 apostoli ai Domnului, fiind amândoi fii pescarului Iona. Erau originari din Bersaida, localitate situată pe țărmul Lacului Ghenizaret (Marea Galileii), din provincia Galileea, în nordul Țării Sfinte.
Sfântul Andrei a fost mai întâi ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul și a fost martor la botezul Domnului.
În urma poruncii Domnului, de a vesti Evanghelia la toate neamurile, după pogorârea Duhului Sfânt și întemeierea Bisericii Crestine la Ierusalim, Sfinții Apostoli și apoi ucenicii lor, au început să predice noua învățătură adusă de Iisus Hristos.
Potrivit tradiției și celor scrise de unii istorici și teologi din primele veacuri creștine, Sfântul Apostol Andrei a fost primul propovăduitor al Evangheliei la geto-daci, în teritoriul dintre Dunăre și Marea Neagră dar și în zonele de dincolo de Prut, în nordul Mării Negre.
În credința populară însă, noaptea care a trecut a fost una de spaimă, deoarece este momentul in care strigoii se luptă între ei. Ziua Sfântului Andrei se cheamă și Ziua lupului sau Gadinetul șchiop. Se credea și încă se mai crede și acum că în ziua de 30 noiembrie, lupul devine mai sprinten, își poate îndoi gâtul țeapăn și nimic nu scapă dinaintea lui. De aici și credința că își vede lupul coada.
Ziua se serbează prin nelucru în casă, ca să nu strice lupii vitele. Primejdia nu este numai pentru vite, ci și pentru oamenii care îndrăznesc să plece la drum, în ziua când pornește și lupăria. În noaptea de 30 noiembrie lupii se adună, iar Sf. Andrei împarte prada, pentru iarna care începe, fiecărui lup.
Ca să-și apere gospodăria de lupi, se obișnuiește și la țară să se ungă țărușii de la poartă, ferestrele și pragul ușilor cu usturoi. În unele părți se ung cu usturoi chiar și fântânile. Alți gospodari fac o cruce de ceară și o lipesc la vite, însa numai la cele de parte bărbătească. Tot din cauza lupilor nu se mătură toată ziua, nu se dă gunoiul afară, nu se piaptănă, nu se fac zgârieturi, nu se face pomană și nu se dă nimic cu împrumut. Dacă stăpânii casei nu muncesc, lupul nu se poate apropia. Totuși, când soarta scrie altfel, primejdia nu se poate îndepărta, căci peste cele hotărâte de Sf. Andrei, nimeni nu poate trece.
În credințele românilor, în noaptea de către Sf. Andrei, pe 29 noiembrie, ies sau umblă strigoii. Aceștia sunt spirite ale morților, care nu ajung în lumea de "dincolo" după înmormântare, sau refuză să se mai întoarca "acolo" după ce își viziteaza rudele, la marile sărbători calendaristice.
Tot în credința populară, sărbătoarea Sfântului Andrei este prevestitoarea ursitului pentre fetele nemăritate. Se spune că un fir de busuioc așezat sub pernă face ca în vis să apară imaginea ursitului.
Tot în noaptea de Sf. Andrei se fac observații meteorologice: dacă luna va fi plină și cerul senin, se zice că iarna va fi cu moină. Dacă luna va fi plină și dacă cerul va fi întunecat, dacă va ninge sau va ploua, peste iarnă vor fi zăpezi mari și grele. De la această zi și până la Crăciun, gospodinele nu mai țes în război și nu torc, de frică să nu se supere Maica Domnului pe dânsele. Sfântul Andrei este socotit început de iarnă, numindu-se din această cauză Andrei-de-iarna .
