Procurorii DIICOT Iași au trimis în judecată șapte persoane, printre care și un avocat din Baroul București, pentru trafic de persoane și trafic de minori, potrivit unui comunicat de presă.
Începând cu anul 2006, Ioannis Piripitsis, administratorul unei societăți din Cipru, ce nu avea ca obiect de activitate recrutarea și plasarea forței de muncă, a inițiat un grup infracțional organizat, împreună cu Mariea Poclid, Elisabeta Petruța Sofianu, Elena Mihaela Diaconu și Niculina Enescu, în scopul înșelării și exploatării unor cetățeni români, dispuși să muncească în Cipru. Inculpatul cipriot i-a determinat pe co-inculpații români să racoleze cât mai multe persoane, prin folosirea aparenței de legalitate și seriozitate a contractelor de muncă puse la dispoziția celor interesați și să le creeze convingerea victimelor că în Cipru vor beneficia de condiții superioare de muncă, salarizare, sănătate și securitate.
Din toamna anului 2006 au aderat la grupul infracțional și Dumitru Stoica, Dumitru Ursu și Adrian Toderașcu, acesta din urmă având calitatea de avocat.
Inculpații români, administratori sau asociați ai unor firme de recrutare și plasare a forței de muncă, postau anunțuri publicitare, sub diferite forme, prin care ofereau locuri de muncă atractive în străinătate, pentru diferite meserii. Victimele se deplasau la sediile firmelor și, după ce se stabilea calificarea fiecărei persoane, inculpații le prezentau oferte de muncă avantajoase doar pentru Cipru, cu un salariu ce varia între 500 și 1.400 de euro pe lună, cazare și uneori masa asigurate și program de lucru de 8 ore pe zi, se arată în comunicat.
Contractele de muncă semnate de victime cu așa-zisul angajator cipriot erau în realitate nule, deoarece firmele acestuia nu aveau ca obiect de activitate recrutare și plasare forță de muncă, iar potrivit legislației cipriote, orice contract de muncă încheiat în România nu este valabil pe teritoriul Republicii Cipru.
Inculpații se ocupau de transportul victimelor până la aeroportul Henri Coandă, iar apoi până în Larnaca, iar pe teritoriul statului cipriot, Ioannis Piripitsis organiza transportul victimelor de la aeroport la sediul firmei, apoi aservirea acestora, prin deposedarea de actele de identitate și de contractele de muncă semnate în țară. Odată ajunse în Cipru, victimele se aflau într-o stare de dependență față de inculpați, deoarece nu cunoșteau limba, nu aveau acte de identitate, nu aveau venituri, erau cazate în locuri insalubre și trăiau la limita subzistenței. În situația în care își manifestau nemulțumirea sau solicitau sprijinul inculpaților pentru a se întoarce în țară, părților vătămate li se amintea că au datorii și, uneori, erau amenințate și agresate, astfel că nu puteau decât să urmeze conduita impusă de traficanți. Angajatorii nu respectau normele legale privind salarizarea, sănătatea și condițiile de muncă. După ce reușeau anihilarea libertății de mișcare a victimelor, inculpații organizau, în incinta firmei cipriote, așa-zisa repartizare a forței de muncă, persoanele vătămate fiind de fapt vândute adevăraților angajatori, rare fiind cazurile în care victimele lucrau pentru meseriile pe care le cunoșteau și le negociaseră în țară sau în condițiile stipulate în contractele semnate.
În cauză au fost audiate peste 60 de victime, inculpații obținând în urma traficării acestora, sumele de 179.549 euro și 29.860 lei.
