Aproape trei sferturi (71%) dintre imigranții români din regiunea Madridului declarau în toamna anului 2008 că ar dori să revină în România, se arată într-un studiu lansat joi de Fundația Soros, care recomandă optimizarea și nu reducerea migrației temporarre în străinătate.
Studiul "Comunități românești în Spania", realizat în patru municipalități din regiunea autonomă Madrid, constată că 71% dintre imigranții români din regiunea Madrid intenționează să revină în țară. În regiunea autonomă Madrid locuiesc în total peste 50.000 de români.
Dintre cei chestionați, 32% declară că revin sigur, în decurs de doi până la cinci ani, iar 14% spun că se vor întoarce în România în decurs de un an. Restul de 25% dintre cei care declară că se vor întoarce acasă spun că au de gând să o facă după cel puțin cinci ani. Printre motivele cele mai des invocate de români pentru întoarcerea acasă sunt: efectele negative ale migrației asupra familiei, munca la negru (imposibilitatea de a lucra legal), nemulțumirea față de propria sănătate și lipsa de interacțiune cu spaniolii.
Revenirea în țară este un proiect familial: 57% din cei care declară că vor reveni curând și sigur în țară menționează că împreună cu ei se va mai întoarce și altcineva din familie.
În privința traiectoriei ocupaționale, 14% dintre emigranții români din regiunea Madridului aveau în 2008 un statut ocupațional mai scăzut comparativ cu ocupațiile pe care le aveau în România înainte de plecare, mai arată studiul. Este însă probabil, potrivit datelor studiului, ca "pierderile" în termeni de statut și prestigiu ocupațional să nu se traducă în pierderi de venit, datorită salariilor medii mai mari din Spania comparativ cu România pentru același tip de ocupație.
Cei mai mulți dintre românii emigranți, 43%, lucrau în servicii și comerț, 26% erau muncitori calificați, 13% muncitori necalificați, 3% erau conducători de unități și patroni sau întreprinzători, 1% au ocupații intelectuale, 1% tehnicieni sau maiștri, 1% funcționari, iar 11% erau fără ocupație. Proporția românilor care au găsit un loc de muncă în Spania spre deosebire de situația pe care o aveau în România crește, ajungând la 89% de la 63%.
În privința spațiului locativ din Spania, acesta se caracterizează prin supraaglomerare: 79% dintre respondenți trăiesc în locuințe cu mai multe familii la un loc, 60% cu alte patru sau peste patru persoane, iar în 15% dintre locuințe se află mai mult de două persoane pe cameră. Nemulțumirea față de condițiile de locuire este totuși scăzută - numai 10% dintre cei chestionați au spus că nu sunt satisfăcuți de modul în care locuiesc și doar 25% că sunt mai nemulțumiți în Spania în comparație cu modul în care locuiau în România.
Potrivit studiului, în ultimul an, jumătate dintre cei chestionați primiseră din partea compatrioților cel puțin zece cereri de ajutor pentru găsirea unui loc de muncă, dar 50% nu reușiseră să ajute mai mult de trei persoane. În ceea ce privește legătura cu comunitatea locală, aceasta este redusă, numai 10% dintre românii care au participat la studiu votând la alegerile locale din Spania. În plus, 62% dintre emigranții români chestionați nu cunosc nicio asociație de români.
Studiul "Comunități românești în Spania" a fost lansat de Fundația Soros în cadrul programului "Migrație și dezvoltatre" și a fost realizat în septembrie 2008 pe un eșantion de 832 de imigranți români adulți din regiunea autonomă Madrid. Mai exact, cercetarea s-a realizat în patru municipalități - Alcala de Henares, Coslada, Arganda del Rey și Torrejon de Ardoz - care cuprind un sfert din totalul imigranților români din această țară, adică aproximativ 54.000 de români.
