Rodica Ciobanu: Niște tovarăși

N-aș fi crezut că, după 20 de ani, în România mai poate fi pusă în discuție libertatea de exprimare. Că politicienii încă nu au acceptat faptul că aceasta este un drept câștigat și că tânjesc după vremurile de dinainte de revoluție, când "tovarășilor" din vârful piramidei li se tipăreau corect gramatical frazele analfabete și goale, iar chipurile lor umflate plesneau de importanță în imagini exclusiv oficiale. Parlamentarii români, prin aceia care-i conduc, ar da, fără nicio ezitare, timpul înapoi. Să nu mai fie arătați chiulind, scobindu-se în nas, dormind cu gura întredeschisă, vorbind la mobil, pălăvrăgind fără noimă, vociferând și huiduindu-se unii pe alții. Vor să fie priviți și promovați din unghiul favorabil, acela care vede doar bănci pline cu aleși cumpătați și harnici, "creiere" ale legislației puse în slujba progresului patriei. Vor să controleze ceea ce difuzează televiziunile despre ei, fără a se strădui câtuși de puțin a se controla pe ei înșiși.

Citește mai mult în Gândul