De când i-au tăiat, anul trecut, limba și ghearele, CNSAS părea să fi devenit una din acele instituții-legumă, pe care politicienii nu se îndură să o decupleze de la aparate, de teamă că ar arăta ce au de ascuns. Acum, consiliul nu mai face gălăgie, nu mai pronunță verdicte, nu mai lasă urme pe imaginea publică a foștilor colaboratori ai Securității, cocoțați în funcții publice, dar încă lucrează și scoate la iveală mizeria morală din fostul regim totalitar, care, în pofida reciclării intensive din ultimele două decenii, se perpetuează în straturile superioare ale celui democratic.
În 2008, CNSAS a deconspirat, potrivit HotNews, 29 de magistrați ca foști ofițeri și informatori ai poliției politice, cinci dintre aceștia ocupând astăzi, în dezacord cu legea, funcții de conducere. 15 sunt judecători, 14 – procurori, iar dosarele de Securitate a patru dintre ei au ajuns, la cererea CNSAS, în instanță, urmând ca aceasta să stabilească dacă au făcut sau nu poliție politică. Printre aceștia, conform HotNews, judecătorul de la Curtea de Apel București Stere Learciu - „Aurel”, numele de cod de pe angajamentul semnat cu Securitatea -, care, timp de un an de zile, a judecat contestația la dosarul de informator al fostului ministru al Justiției Rodica Stănoiu, pe numele conspirativ „Sanda”. Notele informative care-l aveau ca sursă pe Aurel erau vizate de Marian Ureche, fost șef al Securității Municipiului București, iar, după 2000, director al Serviciului de Informații și Protecție Anticorupție (SIPA) din Ministerul Justiției, sub conducerea lui Stănoiu.
Citește mai mult în Gândul
