Premierul Emil Boc încă nu a aflat, dar nu tot ce-i spune preşedintele Traian Băsescu trebuie luat drept literă de lege. Dacă-i zice să sară-n foc, de exemplu, şi arde de dorinţa de-a face pe eroul, n-are decât să intre în flăcări, este opţiunea sa personală. Când însă vine vorba de treburile guvernării, sfera privată este, categoric, depăşită, iar joaca de-a pompierul afectează pe toată lumea. „Guvernul nu exclude posibilitatea de a-şi asuma răspunderea pe cele două coduri, civil şi penal”, a declarat, miercuri, premierul, la puţin timp după ce preşedintele a lansat ideea, în eter. „Nu exclude” înseamnă, în rostirea lui Emil Boc, că, de fapt, este gata să se conformeze fără a mai sta pe gânduri, singurul impediment constituindu-l faptul că PSD, partenerul său de guvernare, încă se opune. Dar poate că-l va da Viorel Hrebenciuc pe brazdă. Şi atunci, micul pompier, întărit de victoria asupra moţiunii de cenzură, va stinge necesitatea arzătoare de a avea, după 16 ani, coduri noi, indiferent de mărimea daunelor colaterale.
Premierul ar transforma aşadar cele două legi în nişte acte normative oarecare, într-un „pachet legislativ” ca atâtea altele asumate de guvernele anterioare, sub lozinca urgentării reformei. Numai că ele nu afectează doar vreun segment social sau economic, ci viaţa fiecărui individ de la vârsta intrauterină de 14 săptămâni şi până la moarte. Sunt cele mai importante legi după Constituţie, impun regulile după care trăim şi ne definesc societatea.
Citeşte mai mult în Gândul
