Robert Turcescu: Penalul şi penalii

Se întâmpla în urmă cu aproape trei ani. O scurtă vacanţă, câţiva prieteni şi o teribilă poftă de mâncare.

La indicaţiile unui localnic, am apucat spre o cabană, un fost ocol silvic transformat în casă de oaspeţi şi restaurant cu specific vânătoresc. Se înserase, la parterul cabanei nu era nici un client, dar gazdele erau bucuroase de oaspeţi, aşa că am intrat, am comandat nişte fripturi şi-n aşteptarea platourilor m-am apucat să inspectez locul, cu gândul că am putea rămâne acolo peste noapte. Am urcat pe o scară îngustă care ducea la etaj. Dincolo de uşile din lemn masiv despre care mi-am închipuit că separă un salon, se auzeau lăutari, râsete, clinchet de pahare. O nuntă, un botez sau un chef, mi-am zis.

Citeşte mai mult în Cotidianul