Robert Turcescu: Penalul și penalii

Se întâmpla în urmă cu aproape trei ani. O scurtă vacanță, câțiva prieteni și o teribilă poftă de mâncare.

La indicațiile unui localnic, am apucat spre o cabană, un fost ocol silvic transformat în casă de oaspeți și restaurant cu specific vânătoresc. Se înserase, la parterul cabanei nu era nici un client, dar gazdele erau bucuroase de oaspeți, așa că am intrat, am comandat niște fripturi și-n așteptarea platourilor m-am apucat să inspectez locul, cu gândul că am putea rămâne acolo peste noapte. Am urcat pe o scară îngustă care ducea la etaj. Dincolo de ușile din lemn masiv despre care mi-am închipuit că separă un salon, se auzeau lăutari, râsete, clinchet de pahare. O nuntă, un botez sau un chef, mi-am zis.

Citește mai mult în Cotidianul