Tuturor celor care își bat capul cu întrebarea “de ce m-aș duce să votez?”, scrutinul de duminică, 7 iunie, nu le oferă un răspuns suficient de convingător.
Sînt alegeri europarlamentare, e vorba de a vota liste cu oameni ciudați, semănînd cu păsările migratoare, indivizi care aterizează, la propriu și la figurat, o dată pe săptămînă, în țară și care se ocupă acolo, la ei, la Bruxelles, cu treburi birocratice, funcționărești, cărora e greu să le găsești o miză politică internă. Practic, istoria recentă a europarlamentarismului românesc nu consemnează nici o excepție notabilă de ins care să se fi remarcat în ochii opiniei publice din țară pentru isprăvile lui din Parlamentul European.
La drept vorbind, e și foarte greu să se întîmple asta. Vorbim de o instituție hiperbirocratizată, cu reguli dintre cele mai stricte, consumatoare de tone de hîrtie în fiecare zi, pe care sînt puse proiecte, avize, ștampile și semnături pentru orice idee care străbate mintea europarlamentarilor.
Citește mai mult în Cotidianul.
