Toți și-au riscat viața pentru a câștiga un drept, care astăzi pare de la sine înțeles: Libertatea.
21 decembrie. Ora 12.00. Mii de muncitori din marile întreprinderi se îndreaptă spre centrul orașului. Cordoane de militari și milițieni încearcă să împiedice manifestanții cu tunuri de apă.
La ora 15.00, primii manifestanți ajung la Hotelul Grand, din capătul centrului. Un ceas mai tarziu, muncitorii rup cordoanele de jandarmi și milițieni și invadează centrul orașului.
"Demonstranții au ocolit de mai multe ori centrul orașului, erau momente în care se scanda Timișoara, Timișoara și atunci mii de oameni îngenuncheau ca la comandă .Se păstra un moment de reculegere, timp în care nu se auzea absolut nimic, după care se ridicau și meargeau mai departe", își amintește Sorina Bota, participant la revoluție.
Ora 18.00 Intră în mulțime primele taburi și câini lupi.
Ora 20.00 Începe să se tragă. Sunt omorâți șase oameni, zeci de răniți ajung la spital și alți zeci sunt arestați.
„Mitraliera grea s-a aplecat la orizontală și dintr-un singur foc sau dintr-o salvă foarte scurtă a ucis patru oameni: doi români și doi maghiari. Alți doi oameni au fost uciși, îmi place să cred că accidental. Nu e nici o consolare pentru părinții și rudele lor”, susține revoluționarul Dorin Suciu.
A doua zi, pe 22 decembrie, revoluția continuă. Demonstranții nu mai plângeau morții de la Timișoara, pentru că Tîrgu-Mureșul avea deja morții lui. Mii de oameni se adună din nou în centrul orașului.
Ora 10.00 Cordoane de milițieni și militari înconjoară clădirea prefecturii. Printre ei, persoane mascate , îmbrăcate în uniforme diferite de cele ale celorlalți militari.
Cine a tras în oameni? Revoluția a fost planificată sau a fost o manifestare spontană? Sunt întrebări al căror răspuns, românii îl așteaptă și acum, după 20 de ani. Mai presus de toate, oamenii știu pentru ce au luptat: pentru Libertate.
