În vâltoarea evenimentelor din decembrie 1989 mulți timișoreni și-au pierdut viața. Victime ale aceluiași aparat de represiune, fie că au murit în stradă, proclamându-și idealurile, fie că au fost răpuși de gloanțe chiar în casele lor, toți au lăsat în urmă familii îndoliate și apropiați copleșiți de durere.
În momentul în care a fost împușcat, Valentin Aparaschivei, era de mână cu cei doi copii ai săi, pe atunci în vârstă de 12, respectiv 15 ani. Se refugiase, împreună cu familia în scara blocului în care locuiau, din fața soldaților care înaintau pe Calea Girocului.
"Am ieșit în stradă, am manifestat și noi ca toată lumea. În momentul în care s-au făcut cordoanele, ne-am speriat și ne-am dus în casa scării unde locuiam. Și cordonul de militari, ce a trecut prin fața blocului, cu puștile spre blocul nostru, a luminat cu lanterna și a tras...", povestește soția lui Valentin Aparaschivei.
Cu puțin timp înainte, victima încercase să-și liniștească familia, spunând că se trage cu gloanțe de cauciuc. De fapt, erau proiectile explozive, care i-au sfâșiat pieptul. "Pe el l-au nimerit, s-au tras 5 gloanțe în casa scării. A fost împușcat mortal", a adăugat Dorina Aparaschivei.
Ieșiseră în stradă sub imboldul acelorași speranțe care i-au animat pe mai toți timișorenii care s-au ridicat la luptă în 1989. "Ne saturasem de stat la rând la lapte, la unt, aveam copiii mici, nu aveam căldură, nu aveam lumină... multe nu aveam", își amintește soția victimei.
La 20 de ani de la revoluție familia lui Vasile Aparaschivei, erou martir al Timișoarei, locuiește în același bloc în care acesta a fost ucis. Pe lângă durerea pe care o încearcă ori de câte ori trece pe lângă locul unde soțul ei și-a dat ultima suflare, soția victimei simte că idealurile din zilele revoluției nu și-au găsit împlinirea.
