Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră trebuie să devină una dintre prioritățile tuturor statelor lumii, pentru că, în caz contrar, omenirea ar putea risca să nu se adapteze la creșterea temperaturii și extinderea secetei, au spus, vineri, reprezentanți ai CE în România și oameni de știință.
"Chiar dacă am reuși cumva să înghețăm emisiile de gaze cu efect de seră, ceea ce este acumulat până în prezent în atmosferă tot va determina schimbări ale climei. Dar dacă nu facem toate eforturile să le reducem există riscul ca specia umană să nu se poată adapta și, deci, să se ajungă la extincție", a avertizat șeful grupului de cercetare pentru schimbările climatice din Administrația Națională de Meteorologie (ANM), Roxana Bojariu, la conferința "România, pe drumul spre Copengaha".
Riscurile cu care planeta s-ar putea confrunta, în lipsa unei strategii adecvate de luptă împotriva încălzirii globale, sunt diverse, a precizat și Stephen Harrison, profesor asociat la Universitatea din Exeter, Marea Britanie. De la riscuri fizice (inundații, alunecări de teren, cutremure, uragane și secetă (Europa de Est este una dintre zonele cu risc mare de secetă puternică pe termen mediu și lung, potrivit ultimelor scenarii), la riscuri politice (instabilitate și chiar războaie pentru obținerea de surse de apă), economice (probleme de aprovizionare, influențe asupra cursurilor valutare ale țărilor), sociale (migrație), de reglementare (taxe mai mari), și chiar structurale și comerciale.
"Angajamentul politic este foarte important pentru reducerea emisiilor. Trebuie înțeles clar că efectele se vor repercuta asupra fiecărui cetățean, de aceea este nevoie de un acord global la Copenhaga", a precizat ambasadorul Suediei în România, Mats Aberg.
În prezent, Suedia deține președinția Uniunii Europene, iar obiectivele sale prioritare vizează ocuparea și obținerea unui înțelegeri globale post-Kyoto la summit-ul de la Copenhaga din luna decembrie a acestui an.
În mesajul transmis, șeful Directoratului General pentru Mediu al Comisiei Europene, Karl-Friedrich Falkenberg, aprecia că este nevoi de un singur acord cu atribuții diferite, care să aibă în vedere reducerea mai mare a emisiilor de către țările industrializate, acțiuni similare din partea țărilor în curs de dezvoltare, strategie de adaptare pentru țările vulnerabile, sprijin financiar pentru țările în curs de dezvoltare, reducerea defrișării și degradării pădurilor tropicale, dezvoltarea schemei de tranzacționare a emisiilor.
Pe 21 octombrie, miniștrii de finanțe din Uniunea Europeană nu au ajuns la o decizie comună privind ajutorul pe care să-l acorde statelor în curs de dezvoltare pentru a face față schimbărilor climatice, după ce Polonia, România, Ungaria, Slovacia, Letonia, Bulgaria, Lituania, Cehia și Slovenia, "au vrut să plătească mai puțin decât restul statelor membre", a spus ministrul englez de finanțe, Alistar Darling, adăugând că "evident, acest lucru nu este acceptabil".
Darling a rămas însă încrezător că până la urmă va fi realizat un acord în acest sens.
Comisia Europeană consideră că statele în curs de dezvoltare ar avea nevoie de 100 miliarde euro pe an pentru adaptarea la schimbările climatice, iar autoritățile publice din UE ar trebui să contribuie cu sume cuprinse între 2 și 15 miliarde euro la acest efort global. De asemenea, UE ar trebui să dea între 5 și 7 miliarde euro în așa-numitele finanțări rapide între 2010 și 2013.
Președinția suedeză și alte câteva state membre, precum Danemarca, Marea Britanie și Olanda, se așteptau ca miniștrii de finanțe din UE să aprobe un text comun în care să fie stabilite contribuția fiecărei țări UE între 2010 și 2013, precum și date mai generale privind alocarea internațională pe ansamblu după anul 2020. Belgia, Spania și Austria erau și ele de acord cu includerea unor cifre privind perioada ulterioară anului 2020.
Polonia și aliații săi au insistat, însă, ca nivelul contribuțiilor pentru finanțarea între 2010 și 2013 să fie voluntară, propunere respinsă de restul statelor membre. Eșecul în atingerea unui consens la aceste discuții l-a determinat pe directorul de politici climatice al Greenpeace pe lângă UE, Joris den Blanken, să aprecieze că "posibilitatea unei eșuări în ajungerea la un acord global privind climatul la Copenhaga a devenit foarte reală".
