Dacă va fi doar un guvern în reluare, un guvern de uniune națională, sau doar un guvern mic în portofolii și mare la sfat sunt întrebările la care vor să răspundă editorialiștii.
Cornel Nistorescu se întreabă în Cotidianul spre ce înclină mai mult balanța, spre "Boc-șmecheria sau Boc-salvarea?
Câtă lume n-a încercat să citească în subconștientul lui Traian Băsescu pentru a afla spre cine se îndreaptă alegerea sa!
La un moment dat, pe holurile Cotrocenilor, negru de furie pe afacerile unora din conducerea PDL (probabil că violau legea sau pentru că nu ieșeau la împărțeală), Traian Băsescu vorbea des despre un guvern de uniune națională. Paranteză. De regulă, balerina se visează cântăreață, politicianul, actor, fotbalistul, atlet sau tenisman. Așa e omul! Mereu vrea să fie ceea ce nu este. Așa și Traian Băsescu. Producătorul național de zâzanie se visează pacificatorul românilor, întărâtând taberele și mai abitir. Așa că în loc de o coaliție de anvergură, adică de un guvern de largă susținere, Traian Băsescu a recurs la o soluție simplă.
Și Lelia Munteanu este de acord, în Gândul, că "Nu-i nimicul ca delocul, nici Executiv ca Bocul"
Ei, unde-am fost: sub zăpadă! Mi-am făcut loc azi-dimineață, printre pluguri, ca primul ghiocel. Scot căpățâna, când - ce să vezi? - o veste bună: Boc pre-re-re-mier. La mai mare! Am zis de la bun început că Johannis nu era ce trebuie: nu e Clujul ca Sibiul, nici New Yorkul ca Lehliul. Și, ce mai vorbă lungă: nu-i nimicul ca delocul, nici Executiv ca Bocul. L-a desemnat Băsescu - să fie primit. Și mai am o veste bună: s-ar putea s-o avem pe Elena Udrea. Iarăși. La Turism și Dezvoltare Durabilă. I-aș zice, mai pe șleau, Turism și Veșnică Dezvoltare. Dar am înmărmurit: îl pierdem pe Pogea. Bine că n-o să fie mare lucru de socotit, bugetul e gol. Așa cum arată pe surse, Guvernul e mic în portofolii și mare la sfat.
Dar întreb și io, ca Ștefan cel Mare: în afară de fiara paloșului, Elena, unde sunt Monica și Sulfina, și Anca și Ridzipoanca (pentru căci destul a făcut ea penitență fără executare)? N-ar cădea bine, la vremuri de restriște, un minister al Judecății Sumare pentru Monica, un minister al reMediului pentru Sulfina, un minister al Autostrăzilor de Unică Folosință și pentru Anca? Barem un minister al Pensionarilor și Repaosului pentru Ridzipoanca. (Aici nu-i nevoie de spectacole, de scene scumpe, de artificii; s-ar mulțumi pensionarii și cu o viagră la două apartamente).
Călin Hera crede că noul premier este doar un pion și dezvoltă această temă în editorialul "Nenea Boc de la guvern" din Evenimentul Zilei.
Afară ninge. Uneori frumos, alteori cu furie. Văd copiii bucurându-se. Bucuriile simple ale copiilor sunt adevărate pentru că sunt simple. Spre deosebire de oamenii mari, copiii știu adevărul. Inclusiv despre Moș Crăciun. Copiii țopăie prin casă: „Mircea Geoană minte ca un porc”.
Au auzit la televizor cum un nene a spus asta de mai multe ori. Au trecut, e drept, mai multe zile de atunci, dar, câteodată, își aduc aminte propoziția și o repetă. Știu că e o prostie și tocmai de-aia o repetă. Nu te poți supăra pe ei.
Nenea ăla a mai vorbit de câteva ori la televizor, de atunci. Încă n-a spus ceva mai memorabil, dar are timp. E bărbat de stat. E ministru. E ilustru. E Radu Berceanu. El va reforma statul român. Va face să treacă mai ușor criza economică. Va face minuni. Împreună cu alți neni și cu cel puțin o tanti: nenea Videanu, nenea Blaga, nenea Flutur, nenea general Gabriel Oprea, tanti Elena. Și cu nenea Boc la înaintare, ca într-o deschidere clasică „1. e4 e5” într-o partidă de șah.
