Cornel Nistorescu se întreabă în Cotidianul spre ce înclină mai mult balanţa, spre \"Boc-şmecheria sau Boc-salvarea?
Câtă lume n-a încercat să citească în subconştientul lui Traian Băsescu pentru a afla spre cine se îndreaptă alegerea sa!
La un moment dat, pe holurile Cotrocenilor, negru de furie pe afacerile unora din conducerea PDL (probabil că violau legea sau pentru că nu ieşeau la împărţeală), Traian Băsescu vorbea des despre un guvern de uniune naţională. Paranteză. De regulă, balerina se visează cântăreaţă, politicianul, actor, fotbalistul, atlet sau tenisman. Aşa e omul! Mereu vrea să fie ceea ce nu este. Aşa şi Traian Băsescu. Producătorul naţional de zâzanie se visează pacificatorul românilor, întărâtând taberele şi mai abitir. Aşa că în loc de o coaliţie de anvergură, adică de un guvern de largă susţinere, Traian Băsescu a recurs la o soluţie simplă.
Şi Lelia Munteanu este de acord, în Gândul, că \"Nu-i nimicul ca delocul, nici Executiv ca Bocul\"
Ei, unde-am fost: sub zăpadă! Mi-am făcut loc azi-dimineaţă, printre pluguri, ca primul ghiocel. Scot căpăţâna, când - ce să vezi? - o veste bună: Boc pre-re-re-mier. La mai mare! Am zis de la bun început că Johannis nu era ce trebuie: nu e Clujul ca Sibiul, nici New Yorkul ca Lehliul. Şi, ce mai vorbă lungă: nu-i nimicul ca delocul, nici Executiv ca Bocul. L-a desemnat Băsescu - să fie primit. Şi mai am o veste bună: s-ar putea s-o avem pe Elena Udrea. Iarăşi. La Turism şi Dezvoltare Durabilă. I-aş zice, mai pe şleau, Turism şi Veşnică Dezvoltare. Dar am înmărmurit: îl pierdem pe Pogea. Bine că n-o să fie mare lucru de socotit, bugetul e gol. Aşa cum arată pe surse, Guvernul e mic în portofolii şi mare la sfat.
Dar întreb şi io, ca Ştefan cel Mare: în afară de fiara paloşului, Elena, unde sunt Monica şi Sulfina, şi Anca şi Ridzipoanca (pentru căci destul a făcut ea penitenţă fără executare)? N-ar cădea bine, la vremuri de restrişte, un minister al Judecăţii Sumare pentru Monica, un minister al reMediului pentru Sulfina, un minister al Autostrăzilor de Unică Folosinţă şi pentru Anca? Barem un minister al Pensionarilor şi Repaosului pentru Ridzipoanca. (Aici nu-i nevoie de spectacole, de scene scumpe, de artificii; s-ar mulţumi pensionarii şi cu o viagră la două apartamente).
Călin Hera crede că noul premier este doar un pion şi dezvoltă această temă în editorialul \"Nenea Boc de la guvern\" din Evenimentul Zilei.
Afară ninge. Uneori frumos, alteori cu furie. Văd copiii bucurându-se. Bucuriile simple ale copiilor sunt adevărate pentru că sunt simple. Spre deosebire de oamenii mari, copiii ştiu adevărul. Inclusiv despre Moş Crăciun. Copiii ţopăie prin casă: „Mircea Geoană minte ca un porc”.
Au auzit la televizor cum un nene a spus asta de mai multe ori. Au trecut, e drept, mai multe zile de atunci, dar, câteodată, îşi aduc aminte propoziţia şi o repetă. Ştiu că e o prostie şi tocmai de-aia o repetă. Nu te poţi supăra pe ei.
Nenea ăla a mai vorbit de câteva ori la televizor, de atunci. Încă n-a spus ceva mai memorabil, dar are timp. E bărbat de stat. E ministru. E ilustru. E Radu Berceanu. El va reforma statul român. Va face să treacă mai uşor criza economică. Va face minuni. Împreună cu alţi neni şi cu cel puţin o tanti: nenea Videanu, nenea Blaga, nenea Flutur, nenea general Gabriel Oprea, tanti Elena. Şi cu nenea Boc la înaintare, ca într-o deschidere clasică „1. e4 e5” într-o partidă de şah.
