Exotică, sălbatică și misterioasă. Este Delta. Locul unde fluviul și-a făcut culcuș, în drumul său spre mare, unde apa și pământul fac casă bună, iar pelicanii sărută cerul. Un ținut parcă din altă lume, care are tot timpul ceva nou de arătat.
Sărim în barcă imediat ce răsare soarele. Vrem să mergem la Sulina, dar până acolo avem cale lungă și frumoasă pe canalele Dunării. Ne facem și traseul. Vom trece pe lângă Lacurile Nebunu, Furtuna și Bogdaproste, apoi din satul Crișan, pe brațul Sulina până la gura de vărsare în mare.
Nici nu ne îndepărtăm bine de Tulcea și Delta ni se dezvăluie. Cu stufăriș și sălcii verzi și mai ales cu păsările ei superbe. Când din dreapta, când din stânga răsar lebede nobile, egrete singuratice sau cormorani și pescăruși gălăgioși. Ne întâlnim cu oamenii Deltei. Pescarii. Harnici, au plecat la prins pește cu noaptea-n cap.
La un moment dat, între atâta întindere de apă dăm și de case ale localnicilor sau pensiuni așezate pe dreapta și stânga canalului. Apoi iar sălbăticie.
În depărtare, un far ne dă de veste că am ajuns în Sulina. Este farul vechi, unul din simbolurile orașului. Farul a fost construit de turci, pe la 1802. Pentru rezistență, baza este construită din piatră de Malta, praful de piatră și de var cu care este învelit farul au fost aduse din Grecia, iar axul de bronz care susține turnul a fost comandat tocmai în Anglia. Când a fost construit farul, marea era foarte aproape de acest loc. În ultimii 140 de ani, Dunărea și marea au depus sedimente, iar țărmul se află acum la 2,5 km distanță. Acest far a funcționat până în 1984, când s-a dat în folosință noul far, iar acum este muzeu.
Nu aceeași soartă a avut-o Farul Observator, pe malul stâng al Dunării. Construit în 1902, nici acesta nu mai funcționează de zeci și zeci de ani. Și pentru că accesul este foarte dificil, turiștii se mulțumesc doar să îl admire de la distanță.
Și ce e mai frumos aici decât să vezi locul în care Dunărea se sărută cu marea... Admirăm întinsul nesfârșit de apă, apoi dăm o fugă pe plaja de la Sulina.
