Alegerile îţi lasă acelaşi gust searbăd: sensul şi rostul acestor scrutinuri sunt în mod premeditat decăzute din drepturi sub un balast sufocant de demagogie, incompetenţă, dezbateri incontinente, circ, improvizaţie, nervozitate excesivă, modestie intelectuală, umori, acuzaţii grosolane, candidaturi exotice şamd. Nu-mi imaginez pe ce meleaguri comicul este vânat cu atâta pasiune ca în alegerile româneşti şi prin ce alte campanii se râde atât de abundent ca la noi acasă.
Spre exemplu, nu mai pricepi, după recentele alegeri europarlamentare, cui au mai folosit campaniile greoaie, costisitoarea butaforie electorală, torentele de discuţii eminamente pe lângă subiect, emisiunile TV dedicate ofertei întotdeauna consistente de aberaţii, candidaţii care, cu spatele la Bruxelles, au polemizat acerb pe teme inundate de inevitabila Dâmboviţă.
