Călin Popescu Tăriceanu și Teodor Meleșcanu alcătuiesc rezerva de prezidențiabili a liberalilor în cazul în care Crin Antonescu s-ar răzgândi.
Amândoi sunt prezentabili, înalți, bine crescuți, amândoi se îmbracă ireproșabil, amândoi și-au dorit să candideze. Există un soi de bună creștere care îi așază în aceeași categorie valorică, un fel civilizat și politicos de a vorbi, care le plafonează șansele de a fi lideri cu carismă.
Tăriceanu și Meleșcanu fac figura unor băieți buni care reacționează prost dacă sunt scoși din ale lor. Au vocație de adjuncți, dar, când și când, dau la iveală ambiții de lider.
Timid și educat, Călin Popescu Tăriceanu s-a lăsat împins în față de Băsescu în momentul victoriei din decembrie 2004. Mulțumind și parcă nevenindu-i să creadă, s-a văzut premier pe un val de entuziasm de care a beneficiat din plin.
Până în acest moment, cariera lui a fost egală cu el însuși, adică rezonabilă. Inginer și asistent universitar, Călin Popescu Tăriceanu ia parte, în 1990, la refondarea Partidului Național Liberal. Se desprinde cu Aripa Tânără, apoi cu noul PNL, pentru ca în 1993 să se reîntoarcă în PNL. De patru ori deputat și o dată ministru în guvernul Ciorbea, Tăriceanu știe să îmbine politica și banii și reușește să adune, în toți acești ani, o avere estimată la 15 milioane de euro.
La 7 iulie 2005, în consens cu președintele Băsescu, guvernul Tăriceanu se pronunță pentru alegeri anticipate, dar, la 19 iulie, invocând inundațiile, se răzgândește. Aici începe un lung conflict între premier și președinte, care distruge Alianța D.A. și spulberă toate proiectele guvernării de dreapta.
Teodor Meleșcanu are formație juridică și diplomatică. Între 1967 și 1985, îndeplinește diferite misiuni la Geneva și ONU, iar Revoluția îl găsește la Ministerul de Externe. E ministru de Externe în guvernul Văcăroiu, apoi e ales senator de trei ori, în 1996, 2004 și 2008. În guvernul Tăriceanu e ministru al Apărării.
Liniar, discret și un pic misterios, Meleșcanu înregistrează la capitolul nebunii politice un singur episod. În 1997 s-a desprins din PDSR și a format Alianța pentru România, un partid care a crescut frumos și a murit previzibil. Amabil și nonconflictual până la banalitate, Teodor Meleșcanu e, totuși, proprietarul unei experiențe internaționale redutabile.
Împreună cu Tăriceanu, Meleșcanu compune rezerva de băieți zdraveni și corecți, gata să compenseze, la o adică, abandonul lui Crin Antonescu.
