Sorin Oprescu e noua descoperire electorală a Bucureștiului. După ce în iunie 2008 a reușit să întrerupă dominația dreptei la Primăria Capitalei, numele lui se plimbă destul de apăsat pe listele prezidențiabililor.
Sorin Oprescu e medic chirurg și, înainte să ajungă primar, a fost directorul mai multor spitale. În 2008 și-a falsificat un pic realizările științifice pentru a ajunge profesor universitar. În rest e un doctor bun de gură, popular, care știe să joace de minune rolul băiatului de oraș: șmecher, dar capabil. Poporul însă l-a votat pentru asta și pentru democrație asta e de ajuns.
Sorin Oprescu a vrut să ajungă primarul Bucureștiului de trei ori. Prima dată a fost înfrânt în 1997 de Viorel Lis, a doua oară în 2000 de Traian Băsescu. A treia oară, cu toate că i-a fost contestată candidatura, l-a înfrânt el pe Vasile Blaga.
A fost senator de două ori, vicepreședinte al PSD și șef al filialei PSD București, iar după victoria de la primărie a înfierbântat mințile mai multor pesediști îngrijorați de Geoană.
Sorin Oprescu nu are tocmai ceea ce se cheamă un discurs, dar are un fel de a fi care seamănă a franchețe.
E politicos, glumește, vorbește familiar și colorat. Și tocmai pentru că politica pare pentru el un joc, se face simpatizat cu ușurință. Pare picat din lună și asta îl scoate în evidență. Cu cât e mai rupt de realitate, cu atât atracția asupra publicului pare să fie mai mare. Parcă deja plictisit de primărie, doctorul Sorin Oprescu rămâne cel mai bun primar dintre doctori și cel mai bun doctor dintre primari.
Argumentele lui pentru Cotroceni rămân îndrăzneala, nonconformismul, lehamitea generală și ceea ce a mai rămas din entuziasmul ultimei lui victorii.
