Persoanele cu dizabilități mintale spitalizate în România trăiesc în condiții de igienă precare și beneficiază de drepturile lor într-o mică măsură, potrivit unui raport realizat de două organizații neguvernamentale - Liga Română pentru Sănătate Mintală și Centrul de Resurse Juridice.
Spitalele de psihiatrie și unitățile medico-sociale pentru persoanele cu dizabilități mintale sunt departe de a îndeplini condițiile decente de viață și tratament, iar personalul spitalelor le cunoaște într-o mică măsură drepturile, potrivit raportului privind respectarea depturilor și libertăților persoanelor aflate în instituții medico-sociale pentru persoane cu dizabilități mintale.
Există instituții care se confruntă cu probleme de supraaglomerare (cum ar fi spitalele din Turceni, Drăgoești și Târnăveni), cu precaritatea condițiilor igienico-sanitare (unitatea socio-medicală din Gănești, spitalul municipal din Sighetu Marmației, secția exterioară de psihiatrie din Gura Văii - Mehedinți), menținerea secțiilor închise și oferirea unei alimentații sărace (spitalele din Brăila, Gănești, Dumbrăveni).
O altă constatare inclusă în raport este aceea că există, încă, o rată crescută a deceselor în unele dintre spitalele de psihiatrie monitorizate și că nu sunt respectate procedurile cu privire la decesele apărute în instituțiile în care se află persoane private de libertate.
În ceea ce privește cunoașterea și respectarea drepturilor acestor pacienți de către personalul medical, mai sunt încă multe lucruri de făcut, au spus reprezentanții societății civile. Astfel, în multe unități, dreptul pacienților de a formula plângeri este tratat cu superficialitate, neexistând proceduri clare și aduse la cunoștința pacienților atunci când aceștia doresc sa reclame tratamentele la care sunt supuși. Dreptul de a reclama tratamentele este prevăzut în articolul 51 din Constituție, în Ordonanța Guvernului privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, precum și în Norma de aplicarea Legii sănătății mintale.
De asemenea, sunt puțin cunoscute procedurile internării nevoluntare a pacienților cu tulburări psihice, care implică obținerea de la aceștia a acordului la internare, diagnostic și tratament. Și în privința măsurilor de contenționare (legare) sau de izolare a pacienților, responsabililii instituțiilor medico-sanitare dau dovadă de necunoaștere sau de ignorare a prevederilor legale. Foarte puține eforturi sunt realizate în sensul implicării pacienților în servicii de ergoterapie și terapie ocupațională și există semne de întrebare cu privire la tratamentul medicamentos utilizat și aplicarea terapiei prin electroșocuri în unele dintre institutiile vizitate. În plus, unele spitale se confruntă și cu deficit de personal.
Raportul a fost realizat în urma a peste 30 de vizite neanunțate în 16 instituții medico-sociale pentru persoane cu probleme de sănătate mintală și dizabilități intelectuale din 15 județe, în perioada martie-septembrie 2009.
