"Spre marea surprindere, premiul Nobel pentru pace i-a fost atribuit lui Obama pentru politica sa externă", scrie New York Times, alături de o fotografie cu Obama şi preşedintele rus Dmitri Medvedev.
"Însă, în timp ce Obama a generat un elan de bune intenţii peste tot în lume - omologii săi străini sunt nerăbdători să-l vadă şi sondajele arată că este extrem de popular în străinătate - multe dintre eforturile sale politice încă nu şi-au arătat rezultatele", scrie ziarul, citând mai ales cazul Coreei de Nord, "care l-a sfidat prin testarea de rachete".
Ediţia internet a Washington Post scrie despre decizia "stupefiantă" de la Oslo, în condiţiile în care Obama era practic necunoscut în lume în ianuarie 2007, când s-a lansat în campania pentru prezidenţiale. "Atribuind premiul atât de dorit lui Obama, comitetul Nobel face ecou unei adeziuni mondiale pentru preşedintele american, mai popular în străinătate decât acasă", scrie Post, remarcând că aceste lucruri par "să continue critica" exprimată de comitetul Nobel faţă de anii Bush.
"Spre marea surprindere, preşedintele Obama a câştigat premiul Nobel pentru pace", titrează Los Angeles Times, remarcând că "ironic, această recompensă vine într-un moment în care Obama evaluează recomandările comandantului militar american din Afganistan de a desfăşura zeci de mii de militari suplimentari" în această ţară.
Wall Street Journal scrie că alegerea ar putea alimenta unele critici, potrivit cărora imaginea liderului american în străinătate "eclipsează lipsa sa de realizări" şi "consolidează impresa din unele cercuri că Obama este mai iubit în Europa decât în SUA".
Atribuirea premiului Nobel pentru pace lui Barack Obama, la mai puţin de un an de la sosirea la putere, este o alegere controversată ce încurajează intenţii, mai degrabă decât să recompenseze rezultate, şi riscă să se întoarcă împotriva liderului american, spun şi experţii citaţi în presa internaţională.
"Faptul că acest lucru se întâmplă atât de devreme în mandatul său, înainte ca vreunul dintre lucrurile pe care a spus să vrea să le pună în practică să fie îndeplinit, va provoca o controversă", spune Dana Allin, de la Institutul Internaţional de Studii strategice.
Spunând că Obama, 48 de ani, a creat "un nou climat în politica internaţională", comitetul Nobel a pus accentul pe multilateralismul său, pe eforturile în materie de denuclearizare, pe mâna întinsă musulmanilor sau acţiunile împotriva încălzirii climatice. Însă alegerea unui preşedinte la doar nouă luni de la începerea mandatului şi căruia încă nu îi poate fi atribuit niciun progres real este "ceva neobişnuit", spune profesorul Paul Rogers, de la Oxford Research Group.
"În acelaşi timp, premiul Nobel pentru pace este în general oferit pentru ceea ce se poate numi un proces, lucruri în curs, mai degrabă decât pentru reuşite definitive", spune Rogers, citând desemnarea în 1993 a lui Nelson Mandela şi Frederik De Klerk, după abolirea apartheidului în Africa de Sud, dar înainte de primele alegeri multirasiale.
Această recompensă este "într-adevăr văzută ca o încurajare pentru schimbări, pe care, în opinia comitetului Nobel, Obama le-a făcut în relaţiile internaţionale", a spus el.
Rogers vorbeşte despre dorinţa lui Obama de a se ajunge la "o lume fără arme nucleare", la decizia sa de a renunţa la scutul antirachetă din Europa de Est sau la propunerea către Rusia de a accelera discuţiile despre dezarmare.
"Dar chiar aici apare controversa, pentru că este vorba despre promovarea a ceea ce doreşte să facă, mai degrabă decât a ceea ce a reuşit să facă", admite Rogers.
Redactorul-şef adjunct al Wall Street Journal, Iain Martin, este mai dur. "Este bizar. Barack Obama a câştigat premiul Nobel pentru pace. Pentru ce, nu este clar. Pentru că, într-un fel, a făcut pace cu Hillary Clinton?".
"Un lider poate acum câştiga premiul Nobel pentru pace pentru că a spus că speră să aducă pacea la un moment dat în viitor. Nu trebuie neapărat să o facă, doar să aspire. Este strălucit", scrie el, indignat.
"Există un risc să se întoarcă împotriva lui", spune Rogers. "Mă aştept la o puternică opoziţie faţă de această decizie în cercurile republicanilor din SUA. Probabil, mai puţin în alte capitale occidentale", spune Allin.
Rogers notează că atribuirea Nobelului penmtru pace a provocat deja controverse în trecut, ca în 1973 în cazul lui Henry Kissinger şi Lê Duc Tho, sau în 1994, cu Yasser Arafat, Shimon Peres şi Yitzhak Rabin.
"Este un afront tacit pentru adminiistraţia Bush, atât cu privire la reticenţa sa în a negocia pe chestiunile nucleare, retragerea sa din Tratatul antirachete balistice, dar şi cu privire la viziunea sa pe tema lumii islamice şi a schimbării climatice", spune Rogers.
Presa şi experţii americani, stupefiaţi de Nobelul lui Obama: o alegere controversată şi riscantă
