Presa scrisă a intrat în ochiul ciclonului, lovită brutal de criza economică, iar salvarea nu îi poate veni nici din partea edițiilor online, care nu au reușit să avanseze un nou model economic, nici din partea patronilor, ci doar de la condeiul care rămâne singurul privilegiu al jurnaliștilor.
Într-un apel semnat de redactorul-șef al Agence centrale de presse, profesia jurnalistului este asumată lucid, într-o epocă în care web-ul, cu agregatorii secundari de conținut gratuit, pare a pune la îndoială viitorul unei existențe câștigate exclusiv din scris. Dincolo de concurența web-ului, însă, mai mult decât o criză a suportului mediatic, este vorba despre o criză a conținutului, iar jurnalismul este forțat să se reinventeze, fără a renunța la sine, în epoca digitalizării.
Niciun model economic miraculos nu a ieșit încă din lampa pe ulei a web-ului, se arată în apel. Presa scrisă pare a suferi de sindromul lui Christofer Columb, care căuta Japonia și a găsit America: abordând maluri necunoscute, nu îndrăznește să recunoască că destinația ei finală nu are nimic de-a face cu punctul de plecare.
"Ce viitor să configurăm pentru profesia noastră când cititorii nu mai intră în chioșcurile de ziare iar anunțurile publicitare dispar? Cum să continuăm să cerem mâine ca o informație de ziar să fie plătită?" Obligată să știe, să vrea să se pună în cauză, să se regândească pe sine, presa scrisă pare prea adesea a se mulțumi să fie menținută sub respirație artificială de subvenții. Trece astfel în unghiul mort al informației, cel în care urmăm faptele în loc să le suscităm.
Totuși, nu au fost niciodată atât de mulți cititori ca astăzi. Niciodată accesul la informații, oricare ar fi ele, nu a fost atât de generos, mai ales grație internetului, ultimul (sau noul) refugiu al pluralismului informației. Internetul, un mijol de comunicare dincolo de orice control, orice am gândi, chiar dacă avem adeseori impresia că regăsim aceeași abordare și aceleași depeșe.
Jurnaliștii fac ziarele, și nu invers
Dincolo de suportul media, nu trebuie să ne înșelăm: jurnaliștii sunt cei care fac ziarele, și nu invers. Între salariat, blog, internet, exercițiul profesiei de jurnalist este în curs de schimbare. Jurnalistul devine propria sa marcă, aducând propria lui valoare, indiferent de suportul media pe care îl folosește ("personal branding").
Bineînțeles, jurnalismul nu a devenit o profesie liberală. Dar nici nu se mai reduce la o activitate salarială: este o vocație, care nu rezumă nici la orarul de muncă, nici la o vârstă de debut sau de pensionare.
Jurnaliștii suferă și unii dintre ei și-au pierdut privilegiile, fie că este vorba despre monopolul informației ori de liberatea de a-și alege subiectele. Dar o întrebare mult mai gravă se ridică: cum să continui să îți câștigi existența făcând jurnalism?
Redați libertatea condeiului jurnaliștilor
Chiar și în aceste vremuri nesigure, a fi jurnalist rămâne o șansă. Aceea de a trăi din propriul condei, de a transforma o curiozitate în informații, de a scrie pentru altcineva sau pur și simplu pentru sine.Cu atât mai bine pentru pluralismul informațiilor, cu atât mai bine pentru ziariști, dacă un subiect primește interpretări multiple.
Regulile jocului se vor schimba, odată cu adoptarea legii Creației și a internetului. Modificând statutul jurnaliștilor, ei devin autori în serviciul unei prese globale și nu doar al unei opere colective. În ceea ce privește drepturile atașate scrisului lor, vor aparține angajatorului, indiferent de suport. Astfel, jurnalistul salariat ar trebui să se simtă fericit că nu a fost disponibilizat și să accepte să muncească pentru a câștiga un salariu și atât.
"Încetați să mai faceți din jurnaliști autori multi-suport. Cum? Redându-le libertatea condeiului ziariștilor salariați, autorizându-i să scrie liberi, pentru că vor". Trebuie să le redăm jurnaliștilor singurul prvilegiu autentic al celui care trăiește din scris: libertatea de a scrie pentru a trăi mai bine.
Pentru că la final, salvarea profesiei noastre nu va veni de la protectori, ci din căutarea calității și pluralismului informației, oricare ar fi modalitatea de a o consulta sau de a o cumpăra.
