Polul Nord are nevoie de un "Parc Național" al gheții

"Toate indiciile duc către o schimbare enormă și este nevoie de un răspuns enorm dacă vrem să mai avem urși polari după 2050", a declarat Peter Ewins, directorul de Conservare a Speciilor de la WWF (World Wildlife Fund).

Parcurile naționale s-au dovedit una dintre cele mai importante modalități de protejare și conservare a naturii și a vieții sălbatice. Realizate pentru prima oară în SUA, în 1916, parcurile naționale au fost de atunci adoptate la nivel internațional. Dar protejarea unei zone care nu aparține unei singure țări ar putea să fie extrem de dificilă.

Deși o parte din ghețuri se mai topesc pe timpul verii, cea mai mare parte din ele rămâne pe tot parcursul anului - sau așa se întâmpla în trecut.

Topirea pe timpul verii se accelerează iar înghețul din iarnă nu mai este suficient de puternic. Fiecare vară este însoțită de pierderi de gheață fără precendent.

"Când s-au retras ghețarii din Epoca de Gheață, au rămas puncte de zăpadă în diferite locuri din lume. Acestea se numeau refugii. Acest lucru se va întâmpla și în Arctica", a declarat Stephanie Pfirman, profesor de științele mediului de la Barnard College.

Dacă tendința actuală a emisiilor de gaze cu efecte de seră va continua, regiunea propusă pentru Parcul Național va fi singura unde va mai exista gheață pe tot timpul anului, potrivit Intergovernmental Panel on Climate Change.

Protejarea ghețurilor nu va fi ușoară: o Arctică în încălzire înseamnă rute noi de transport naval și resurse naturale valoroase mai accesibile, de la petrol la diamante și uraniu. Dar aceasta nu este prima oară când umanitatea alege între bogăție materială și comori de gheață.