Lirica lui Pablo Neruda stă sub semnul egocentrismului, crede editorul poetului chilian, fără să se fi născut, însă, un alt poet care să iasă din condiția spectatorului neangajat, pentru a reflecta o lume în care omul își poate trăi speranțele.
Neruda, spune Hernán Loyola, citat de cotidianul "El Pais", este comparabil cu Cervantes, Dante sau Shakespeare, iar astăzi nu există nicun poet care să-i atingă valoarea. Lirica lui are valoare testimonială, fiind o mărturie despre lume reală, așa cum se reflectă aceasta în cariera lui, "care-i ghidează pașii de la tânărul poet anarhist până la poetul avangardist angajat în mișcarea comunistă internațională".
Un mare poet al timpurilor noastre, spune Loyola, ar deveni cel care ar ști cum să transforme "pozitiv" realitatea, redându-i "speranța în construcția unei lumi pe care omul o poate trăi, nu doar suporta". Lirica de astăzi pare a fi ajuns la un final, crede editorul, remarcând tendința tinerelor condeie de a-și asuma postura unor spectatori neangajați, care se mulțumesc doar "să critice lumea".
Pablo Neruda, poet și om politic, pe numele real Neftalí Ricardo Reyes Basoalto, s-a născut pe 12 iulie 1904, în Parral, Chile. Își face debutul în 1920, la publicația "Selva Austral", când adoptă pseudonimul de Pablo Neruda, în memoria poetului cehoslovac Jan Neruda (1834-1891). Între 1927 și 1935, este consul onorific la Burma, Ceylon, Java, Singapore, Buenos Aires, Barcelona și Madrid.
Este laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1971. pentru "poezia a cărei forță elementară învie destinul și visele continentului".
