La români, partidul și ideologia nu se prea întâlnesc. Ne aflăm într-o criză generală de imagine și de consistență a clasei politice, cu dezacorduri în a face politică, adevărat manelism politic. Instabilitatea, prostia, nemulțumirea, nesimțirea, agitația, minciuna, ticăloșia, promisiunea, lăcomia au dus la anormalitate politică, la marasm politic. Cei care s-au temut de "322" au dat de tac-su, de "324". Nu o dată, majoritatea "70%" care a ignorat ultimele prezentări la urne a fost jignită de candidați sau de aleși care n-ar accepta nici în ruptul capului micșorarea ochiurilor năvodului, destinat "peștilor mari". Boicotul, fronda, mârâiala pot fi transformate în atitudine. O majoritate de 70% nu poate rămâne mută, adevarata turmă de oi. Nu mai poate să stea "după perdele". Doar cărtirea nu ajută. Desigur, ni se va spune ca cei nemulțumiți de clasa politică au la îndemână "votul alb", un fel de nemulțumire față de oferta candidatului.
În locul acestuia se poate impune însă un vot alternativ, măcar ca exercițiu democratic. Ca un strigăt de protest al electoratului considerat anesteziat. O alternativă chiar și la votul obligatoriu, dacă i-ar veni cuiva ideea să-l adopte. Ar fi vorba de alegeri "sepa-rate", pe care să și le organizeze singuri cei care nu participă la votul oficial. Cei 70% din alegători care nu s-au prezentat la vot să-și aleagă candidații lor.
Citește mai mult în România Liberă
