Orgoliul singularităţii

Povestea e veche si recurenta, ne acroseaza când de ici, când de colo, încât criteriul - daca ar fi sa ne cramponam totusi de el - e destul de lax. Însa nu lipsit complet de relevanta: si social vorbind, si în buna parte chiar estetic. Spun asta, desi nu am în momentul acesta la îndemâna nici Clarviziunea orbului (aparuta la Arc, în 1996), nici Moartea ca certitudine (Civitas, 1999), volumele care au impus-o pe Luminita Dumbraveanu si & (...) Citește mai departe...