Războaiele politice se poartă, uneori, și prin jurnaliști. Colegii devin dușmani, unii se mulțumesc să câștige cinstit, asumat, iar alții trădează spiritul profesiei. Voi fi franc și… subiectiv, întrucât mă voi referi la singurătatea lui Mircea Badea, prietenul meu pe viață, și atacurile concentrate împotriva sa. Îi port un respect profund domnului Cristoiu, dar nu pot să nu constat implicarea sa într-un joc mediatic. Sunt ani de zile de când domnia-sa strecoară în presa româneasca două direcții aparent ireconciliabile: servirea intereselor doamnei Udrea și apărarea lui Adrian Năstase. Poate că mă înșel, dar stau dovadă înregistrările emisiunilor, unde poza în plictisitul introvertit, până când enunța predicatul dorit. Apoi, Tolontan, ciudat de informatul gazetar sportiv, care atacă politic, ceea ce ar fi fost bine dacă ar fi pornit dintr-un sentiment de imparțialitate. Mircea Badea nu este jurnalist, nu face parte din nici o gașcă, e imparțial, deși uneori dă dovadă de naivitate..., dar ceea ce este cu adevărat remarcabil rămâne curățenia sa morală.
Citește mai mult în Gardianul
