Tonul a urcat atât de mult, după opt ore de negocieri nocturne fără rezultat la Berlin, încât ministrul german de Externe, Frank-Walter Steinmeier, a promis că îi va telefona omologului său american Hillary Clinton.
"Opel a devenit un obstacol în relaţiile germano-americane. Germanii nu se simt luaţi în serios de guvernul american", explică pentru AFP Stefan Bratzel, profesor specializat în industria producătoare de maşini.
Totul în modul cum s-a desfăşurat seara, potrivit Berlinului, pare să susţină această teză: GM a anunţat în ultimul moment că are nevoie de urgenţă nu de 1,5 miliarde de euro ajutoare pentru Opel, sumă deja aprobată de guvernul german, ci de 1,8 miliarde. În plus, Washingtonul nu a trimis la aceste negocieri decât un consilier tehnic de la Departamentul Trezoreriei. "Trezoreria americană ar fi putut să-şi dea mai mult interesul, atunci când şi-a ales reprezentantul", a criticat Karl-Theodor zu Guttenberg, ministrul german al Economiei, în mod obişnuit un americanofil. În general, atitudinea americană a fost considerată "prea puţin transparentă" de către germani.
"Cred că şi bariera lingvistică a fost importantă. Nu ştiu dacă acest trimis al Trezoreriei vorbea o boabă de germană sau dacă mai fusese vreodată în Germania. Există indicii destul de clare pentru a spune că partea americană nu a luat foarte în serios această problemă", apreciază Christoph Stuermer, analist pentru industria auto la Global Insight. De partea germană, nici secretarul de stat din Ministerul Economiei Jochen Homann, trimis la negocieri, nu este un vorbitor prea strălucit de engleză.
Statele Unite au respins toate aceste critici, un oficial guvernamental afirmând, sub acoperirea anonimatului, că ţara a fost "reprezentată cum se cuvine" şi partea americană a "încercat într-adevăr să aibă o atitudine constructivă". Potrivit lui, "este o problemă între Opel şi guvernul german, nu între Trezoreria americană şi guvernul german".
În orice caz, Berlinul a căzut de sus, pentru că până acum se mândrea de buna înţelegere dintre cancelarul Angela Merkel şi preşedintele american Barack Obama. Însă de această dată, aşa cum se întâmplă în dosare economice importante, interesele lor diferă. Pe de o parte, Statele Unite fac totul pentru a evita falimentul celui mai mare constructor de maşini american, în care au injectat deja miliarde de dolari. "Pe lângă aceste sume, pentru ei, 300 de milioane de euro în plus nu reprezintă mare lucru", iar Opel este un subiect "marginal", subliniază Bratzel. Pe de altă parte, Berlinul tratează dosarul Opel având în minte alegerile legislative din septembrie, care paralizează coaliţia aflată la putere, formată din cele două mari partide rivale - SPD (social-democraţi) şi CDU (conservatori).
"Dacă nu am avea alegeri în septembrie, dosarul ar fi fost închis de mult timp. Niciun politician nu s-ar fi ocupat de el, Opel ar fi dat faliment", afirmă Willi Dietz de la Institut für Automobilwirtschaft.
Până la urmă însă, Berlinul şi Washingtonul au cel puţin două lucruri în comun. Merkel şi Obama au promis salariaţilor din industria auto că nu îi vor abandona. "Din punctul de vedere al GM, ca şi al Germaniei, este vorba despre politică", reaminteşte Jürgen Pieper, analist la banca Metzler.
Berlinul s-a declarat optimist că va ajunge la un acord cu partea americană vineri.
Opel provoacă o minicriză diplomatică între Germania şi SUA
