O groapă comună unde au fost îngropați circa 1.800 de germani a fost descoperită, întâmplător, la 28 octombrie, într-un oraș pe care Germania l-a cedat Poloniei după cel de-al Doilea Război Mondial, a anunțat arheologul Zbigniew Sawicki, citat de AFP.
Victimele au fost aruncate în groapa comună din orașul Malbork, fost Marienburg, în primăvara anului 1945, când acesta a fost ocupat de Armata Roșie.
Descoperită în timpul construirii unui hotel de lux, groapa se află la 300 de metri distanță de castelul medieval al cavalerilor teutoni, unul dintre cele mai vizitate obiective turistice din Polonia.
"Până acum, 1.800 de cadavre au fost deshumate", explică Sawicki. "Persoane de toate vârstele. Toți au fost îngropați dezbrăcați. Circa 30 dintre aceștia au urme de gloanțe în cranii", a adăugat arheologul. "În rest, nimic. Niciun obiect, nicio bucată de metal, nici ochelari, inele, nici măcar proteze dentare. Nimic care ne-ar putea ajuta să identificăm victimele", a precizat el.
Potrivit ipotezelor arheologilor, multe dintre persoanele respective au murit de frig, de foame sau din cauza bolilor, în timp ce altele ar fi fost omorâte în luptele dintre Armata Roșie și Wehrmacht, în acest oraș din fosta Prusie de Est
Craniile cu urme de gloanțe au fost descoperite la începutul lucrărilor. Ele aparțin persoanelor ucise la urmă, care ar fi avut datoria de a strânge cadavrele din oraș pentru a le arunca în groapa comună, consideră Sawicki.
"Dacă nu găsim haine, este pentru că au fost arse, de teama unei epidemii de tifos", crede Sawicki.
Nicio dovadă a existenței unei gropi comune nu figurează în arhivele de la Malbork, neștiindu-se nimic despre aceasta timp de 60 de ani, a declarat secretarul primăriei, Piotr Szwedowski.
Groapa "datează probabil din perioada în care majoritatea germanilor părăsiseră deja orașul, trecut sub control sovietic", consideră el, precizând că primele mărturii poloneze sunt de după mai 1945, când cei dintâi polonezi au sosit din estul Poloniei în Malbork, oraș cedat URSS.
Potrivit istoricului german Rainer Zacharias, originar din Marienburg, autoritățile germane le-au cerut localnicilor să fugă, atunci când Armata Roșie se apropia de regiune, la jumătatea lunii ianuarie 1945.
Ultimul tren cu refugiați germani a părăsit orașul la 24 ianuarie, în timp ce luptele dintre militarii germani, baricadați în castel, și soldații sovietici au durat până la 9 martie.
Într-o carte publicată în 1967, Zacharias scria că nu există informații despre soarta a 1.840 de localnici din Marienburg dintre cei circa 3.000 care au rămas în regiune, în pofida apelului de evacuare.
La Malbork, mulți văd o legătură directă între acest număr și cel al cadavrelor deshumate, dar șeful Parchetului local, Waldemar Zduniak, este prudent..
"Nu suntem istorici, ci procurori. Avem nevoie de dovezi. Căutăm, în special în Germania, martori care să ne dea informații despre circumstanțe și să confirme naționalitatea acestor persoane", a declarat Zduniak. Deocamdată, nimeni nu a răspuns apelului, însă speranțele unor foști localnici din Marienburg au renăscut deja.
Franz-Rudi Neumann, în vârstă de 83 de ani, care locuiește în Lubeck, în nord-estul Germaniei, este convins că bunica lui a fost aruncată în acea groapă comună. "În acea perioadă, ea trebuie sa fi avut în jur de 80 de ani. Își rupsese femurul și nu putea să meargă", povestește Neumann. "Sper că își va găsi în sfârșit un loc de odihnă demn și că acesta va fi la Marienburg, orașul în care ea a trăit", adaugă el.
