Noul guvern al țării, alegerile prezidențiale, dar și fanatismul sunt temele atinse de editorialiști în presa de sâmbătă

Radu Paraschivescu scrie în Adevărul despre cei "Doi fanatici".

DEX-ul așteaptă doar să fie deschis spre a risipi echivocul. Iar înăuntrul lui, în dreptul termenului „fanatism“, scrie negru pe alb: „Atașament excesiv, pătimaș pentru o convingere, o persoană etc., dublat de o totală intoleranță față de convingerile altora“. Din această definiție am extras spre folosință răul și am lăsat deoparte sâmburele bun. Fanatismul e văzut astăzi drept ceva sută la sută odios, culpabil, primitiv. Oamenii îl leagă de comportamentele radicale, de aderența la dogmă, de terorism. Rar se întâmplă ca o menționare a fundamentalismului islamic să evite cuvântul „fanatism“. Spațiul în care i se dă voie să trăiască acestei vocabule este spațiul maleficului, al cruzimii sângeroase, al absurdului înfiorător și nedrept. Foarte puțini observă fanatismul celui îndrăgostit de o meserie grea, chiar dacă meseria aceea nu-l transformă în vedetă. Sticlarul perfecționist și brutarul care vrea să facă pâinea cea mai gustoasă din ținut nu-și pot trăi obsesia decât acceptând că lumea îi va privi ca pe niște ciudați irecuperabili. Ca pe niște descreierați romantici.

Pentru Gândul, Marius Nițu scrie despre "Guvernul la mișto"

Tehnocratul Lucian Croitoru și-a făcut guvern cu nouă pedeliști. Deja asta nu mai e o știre, e un banc sec. Cum ar veni Vodă Croitoru zice: "- Tehnocrați, pe cai! - N-avem tehnocrați, n-avem nici cai, Măria Ta! - Atunci, pe curând, mă duc la Boc". Dincolo de absurdul situației doar câteva lucruri mai merită comentate. Prin gestul său de a croi un guvern din rămășițele ministeriale ale lui Boc, Lucian Croitoru a omorât de tot orice idee de tehnocrat apolitic care ar putea lucra într-o funcție înaltă în România. În țara asta mai existau oameni care mai credeau în independența finanțistului Croitoru, mai erau persoane impresionate de morga sa de bancher care împrumuta ceva din blazonul Băncii Naționale.

Cornel Ivanciuc afirmă în Gardianul că "Băsescu nu este favoritul americanilor la prezidențiale"

“Nu avem favoriti la prezidentiale”, declara M. Gitenstein, ambasadorul Americii la Bucuresti, intr-un interviu acordat unui cotidian central in prima decada a lunii octombrie. Cu alte cuvinte, favorit este cel care va câstiga alegerile in mod democratic. Vicepresedintele american Joe Biden a extins declaratia ambasadorului Gitenstein si s-a intâlnit in cursul vizitei efectuate in România cu toti cei trei candidati la prezidentiale, cotati cu cele mai mari sanse pentru a câstiga competitia, adica T. Basescu, M. Geoana si C. Antonescu. Daca doi dintre acestia au stat in banca lor si si-au vazut linistiti de treburi, al treilea a sarit ca de obicei calul si l-a luat gura pe dinainte, varsându-si naduful pe bagatorii de seama care denunta o racire a relatiilor dintre SUA si România.

Călin Hera declară pentru Evenimentul Zilei că știe cine sunt "Dezertorii lui Băsescu"     

Ce obții dacă alături numelor lui Alexandru Averescu și Constantin Prezan pe cel al lui Gabriel Oprea? Un mare hohot de râs, desigur. Dar nu e râsul nostru. Serios, acum. Primii doi sunt singurii mareșali din istoria României. Al treilea mareșal e Ion Antonescu, dar el s-a autoavansat.
Cu toții au condus armate, în Primul și în al Doilea Război Mondial. Imediat sub gradul de mareșal, ce poate fi acordat doar în timp de război, e cel de general (patru stele).
Știți câți astfel de generali a avut România până acum? Șase în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, cinci în timpul comuniștilor și 31 în perioada post decembristă!