Hâldan a lăsat Dinamo campioană, performanţă pe care a mai reuşit-o apoi în 2002, 2004 şi 2007. Deşi suporterii au aşteptat ca el să fie un înger păzitor al echipei, în cei nouă ani scurşi de la dispariţia sa, Dinamo a traversat mai mult perioade tulburi decât momente bune.
"Alb-roşii" au schimbat nouă antrenori, cel mai longeviv dintre ei fiind Ioan Andone, care a rezistat patru ani încheiaţi pe banca echipei. În rest, la conducerea tehnică a "câinilor roşii" s-au succedat, fără o logică anume, Cornel Dinu (de patru ori), Ion Marin (de trei ori), Ion Moldovan, Florin Marin (de două ori), Mircea Rednic (de două ori) şi străinii Esteban Vigo, Walter Zenga şi Dario Bonetti. Niciunul nu a reuşit sau nu a avut timpul necesar să îndeplinească visul european al acţionarilor şi al suporterilor.
Nici la nivelul acţionariatului situaţia nu a fost mai limpede, doar Nicolae Badea şi Cristi Borcea rămânând constant alături de echipă.
Suporterii aşteaptă de 9 ani un jucător care să le merite respectul aşa cum a făcut-o Hâldan de la debutul pe prima scenă fotbalistică a României, consemnat pe 2 octombrie 1994 chiar într-un derby cu Steaua (0-2), şi până în ziua neagră de 5 octombrie 2000, când s-a stins pe un teren din Olteniţa, unde "câinii" jucau un amical.
Acum, suporterii vin din ce în ce mai rar la stadion şi mai reuşesc să umple "Groapa" din Ştefan cel Mare doar la derby-uri şi la meciurile menite să-i ducă în Europa. Şi, din când în când, mai năvălesc pe teren pentru a le cere socoteală jucătorilor pentru rezultatele slabe venite, spun ei, din lipsa de dăruire şi din faptul că unicul lor crez este banul.
Hâldan ar fi avut luni 33 de ani şi poate ar fi jucat încă pentru Dinamo, la apusul carierei. Dar el s-a stins prea devreme, la doar 24 de ani, iar acum suflarea dinamovistă aşteaptă ca nepotul său, care poartă tot numele Cătălin şi, la 6 ani, joacă la juniorii clubului din Ştefan cel Mare, să crească şi să umple golul lăsat de unchiul pe care nu a apucat să-l cunoască.
Nouă ani fără Cătălin Hâldan
