Nobelul are trei laureați de origine română, dar pe care România nu i-a nominalizat niciodată

Medicul George Emil Palade, militantul anti-nazist Elie Wiesel și scriitoarea Herta Muller s-au înscris în istoria distincțiilor Nobel, fiind propuși însă de statele adoptive în care și-au exprimat crezul profesional. Oficial, Academia Română nu a avut nicio nominalizare la Nobel, a confirmat pentru NewsIn președintele instituției, Ionel Haiduc.

Plecarea lor dintr-o țară care tocmai ieșise dintr-un război distrugător pentru a intra, vreme de jumătate de secol, în negura comunistă, este explicabilă. Faptul că în Statele Unite și în Germania au găsit spațiul în care munca lor a devenit valoroasă, este iarăși explicabil, la fel cum putem înțelege de ce autoritățile comuniste nu s-au mândrit niciodată cu ei, motiv pentru care nici nu i-au nominalizat la Nobel.

Dar de ce România și societatea românească nu i-a recuperat decât timid în anii care au urmat prăbușirii comunismului este mai greu de înțeles. Doi dintre cei trei născuți în România sunt în viață, George E. Palade murind anul trecut, chiar în săptămâna Nobelurilor. Elie Wiesel este însă parțial asumat de societatea românească, la fel cum Herta Muller a fost recuperată doar în cercurile înguste ale literaților. Dintre toate cărțile pe care le-a scris, toate vorbind despre România și despre dezrădăcinarea unui cetățean al ei, doar câteva au fost traduse în română. Așa cum ea însăși spune, de-abia în Germania a fost acceptată ca "româncă", pentru că la ea acasă, pentru că incomodează sau pur și simplu din ignoranță, nu este în niciun fel asumată.

Destinul unui medic român la New York

În 1974, un grup de trei medici, printre care și unul de origine română, primesc Nobelul pentru medicină: belgienii Albert Claude și Christian de Duve și cercetătorul american George E. Palade, român prin naștere, după ani de cercetări asupra organizării celulelor.

Născut la Iași pe 19 noiembrie 1912, George Emil Palade a absolvit Facultatea de Medicină în 1936, la București. Între perioada 1936-1938 este, succesiv, asistent, șef de lucrări și conferențiar la Institutul de Anatomie din București, studiind în acest timp anatomia patologică și medicina internă cu profesorul M. Gh. Lupu. A obținut titlul de doctor în medicină cu teza "Tubul urinifer al delfinului. Studiu de morfologie și fiziologie comparativă", în anul 1940.

După șase ani a fost invitat ca "Visiting Investigator" de Institutul Rockefeller din New York, unde a devenit asistent, apoi membru asociat, membru titular, șef al Laboratorului de biologie celulară, în 1956, și profesor de biologie. Din anul 1972 a condus catedra de Biologie celulară a Universității Yale din New York.

Emil Palade a fost un deschizător de drumuri prin descoperirile sale în domeniul biologiei moleculare, iar în octombrie 1974, Academia Suedeză i-a conferit Premiul Nobel pentru Medicină, cea mai înaltă distincție stiințifică.

Elie Wiesel, evreu american de origine română, devine campion al păcii

Americanul de origine română Elie Wiesel, președintele Comisiei Holocaustului devine "campion al păcii", după ce Comitetul Nobel îl recompensează, în1986, recunoscundu-l ca "unul dintre cei mai importanți lideri spirituali, în epoca în care violența, represiunea și resismul continuă să caracterizeze lumea".

Elie Wiesel s-a născut în 1928 la Sighet, dar a suferit, împreună cu familia sa, deportarea în lagărele de concentrare naziste, unde părinții și sora lui au murit. Elie Wiesel și două surori de-ale lui au supraviețuit, dar nu s-a mai întors în România, ci a plecat la Paris, unde și-a finalizat studiile la Sorbonna.

În 1958, își publică primul volum, "Noaptea", o carte care cuprinde relatări despre lagărele naziste. Wiesel s-a stabilit la New York și a devenit cetățean american.

Comitetul Nobel îi recunoaște Hertei Muller dreptul de a spune povestea României comuniste

Herta Müller a fost distinsă, în 2009, cu Nobelul pentru literatură, pentru onestitatea prin care potretizează lumea celor dezrădăcinați din spațiul fost comunism.  Născută într-o familie de șvabi din Banat, Muller a emigrat în Germania în 1987, după ce legăturile ei cu studenții și scriitorii de limbă germană din Aktionsgruppe Banat intră în atenția Securității. Mama scriitoarei a fost deportată într-un lagăr din Uniunea Sovietică, astăzi pe teritoriul Ucrainei.

Herta Muller a debutat cu "Niederungen" ("Ținuturi joase"), care a apărut însă incomplet în ediția din română din 1982. Comunitatea academică germană a nominalizat-o de două ori pentru Nobel și i-a acordat premiul orașului Berlin. Herta Müller a fost distinsă cu Premiul european pentru literatură "Prix Aristeion" și cu Premiul internațional pentru literatură IMPAC Dublin, pentru cartea "Animalul inimii", tradusă și în limba română de editura Polirom, în 2006.

Tema comunismului din România și cea conexă, a opresiunii individului se regăsesc ca leitmotive în cărțile scriitoarei, dar și în conștiința acesteia.

George Emil Palade, Elie Wiesel și Herta Muller au fost distinși pentru meritele lor remarcabile, dar acestea s-au concretizat și împlinit în afara României, uneori chiar în pofida ei, pentru că alte țări i-au primit și adoptat, dăruindu-le intrumentele libertății fără de care cercetarea științifică nu are miză proprie, lupta pentru memorie socială nu este recunoscută, iar scriitura autentică nu poate exista.