Nicolae Manolescu: Nostalgia după comunismul netrăit

Scriam acum o săptămână despre neînțelegerea de care dau uneori dovadă occidentalii care au călătorit în țările din Est. O neînțelegere și mai mare este aceea de care occidentalii dau dovadă când vine vorba de comunism. În acest moment, în unele democrații europene continuă să ființeze partide comuniste. Unele, chiar cu numele. De exemplu, în Franța. Unde în ianuarie și februarie au mai luat naștere două. Acela „anticapitalist” al lui Olivier Besancenot a cochetat, până când obiectul cochetăriei și-a dat în petic, cu un fost anarhist, condamnat pentru asasinat politic și abia eliberat condiționat.

Toate aceste formațiuni pozează în apărătoare ale interesului clasei muncitoare, pe care o văd în viitor o clasă conducătoare, fără să bage de seamă nici că respectiva clasă n-a deținut puterea în regimurile comuniste, nici că ea, în sensul de la Marx și compania, nu mai există demult în țările capitaliste. Se revendică de la marxism (și chiar de la leninism) ca și cum n-ar fi evident că ideologia cu pricina a fost o simplă barbă cu consecințe, ce e drept, tragice. Și cred că pot profita de criza actuală ca să promită milioanelor de naivi o viață mai bună în... comunism.

Citește mai mult în Adevărul