Miron Cozma, omul providențial din Valea Jiului

Miron Cozma, fostul lider al minerilor din Valea Jiului, a marcat istoria ultimilor 17 ani prin evenimente în care a avut un rol esențial. El i-a condus pe minerii din Valea Jiului spre Capitală, consacrând practic termenul "mineriadă". Charisma, puterea de convingere și siguranța de sine i-au adus susținerea minerilor, pentru care lozinca "Murim, luptăm, pe Cozma apărăm!" devenise, la un moment dat, singura cale de urmat.

Miron Cozma, fost inginer la mina Lonea, a ajuns să fie cunoscut de întreaga țară în iunie 1990. Atunci, la îndemnul președintelui Ion Iliescu de a face curățenie în Piața Universității, ocupată de așa-zișii golani, minerii conduși de Cozma au avut prima descindere sângeroasă în Capitală. Un an mai târziu, în septembrie 1991, Cozma s-a întors cu minerii în București, nemulțumit că nu le-au fost acceptate revendicările sindicale. Minerii au asediat Guvernul și Televiziunea, iar acțiunea lor a determinat căderea Guvernului Petre Roman.

În ianuarie 1997, Cozma a fost arestat preventiv pentru mineriada din 1991. Mii de ortaci s-au adunat zile în șir la Petroșani și au cerut eliberarea lui. În iunie 1998, Cozma a fost condamnat la un an și șase luni de închisoare pentru mineriada din 1991. A fost pus în libertate în iulie 1998 când peste o mie de oameni l-au așteptat la Petroșani, în ciuda ploii torențiale. Peste câteva luni, Cozma i-a mobilizat din nou pe mineri să plece spre București, invocând decizia de închidere a unor mine.

La începutul lui 1999, minerii au pornit spre Capitală, trecând de jandarmi și polițiști în Defileul Jiului, la Bumbești-Jiu, Horezu, Costești sau Râmnicu-Vâlcea. Minerii s-au oprit doar după ce premierul Radu Vasile a acceptat să stea de vorbă cu Miron Cozma, la Cozia. Cozma a fost capturat în februarie 1999, la Stoenești, după o confruntare violentă între mineri și forțele de ordine.

Miron Cozma era un lider absolut în Valea Jiului, iar cuvântul său nu cunoștea împotrivire. Nicio hotărâre nu îi era pusă la îndoială și fiecare ordin al lui era ascultat fără crâcnire. Chiar și administrația companiei miniere ținea cont de poziția lui. Bătând cu pumnul în masă, Cozma era cel care stabilea regulile la companie.