Mircea Dinescu: Fuga de realitate

Sau întoarcerea poetului la uneltele sale.

Ca să nu se mai mire lumea de ce un criminal își face cuibarul lângă sediul Poliției, m-aș fi vârât și eu în ciorbă cu un citat dintr-un înțelept japonez, care spune că întunericul de la picioarele farului e cel mai bun adăpost pentru un fugar.

Văzând însă liota chirurgilor de pe micul ecran operând fără anestezie trupul firav al țărișoarei noastre, care în urma accidentului suferit pe 22 decembrie 1989 a rămas și damblagită, și cu portofelul furat, am hotărât să-mi bag bisturiul în teacă și să nu particip, săptămâna asta, la hăcuirea colectivă a unei realități nevindecabile.

În plină criză politică, financiară și morală, aidoma chelului care-și brodează tichia cu mărgăritar, comisei și eu o poezie de amor, pe care o extrag fără jenă din ,,Plaiul meu cu Boi’’.

Citește mai mult în Cotidianul