În urmă cu 20 de ani, în toamna schimbării, mii de est-germani s-au refugiat în ambasadele Germaniei Federale de la Praga și Varșovia, din dorința de a scăpa de comunism. Niciunul dintre ei nu-și imagina că peste doar câteva săptămâni avea să cadă Zidul Berlinului, evenimentul care a deschis calea reunificării Germaniei.
Hans Narva, muzician de profesie, s-a născut în Germania de Est. Avea 21 de ani, când a decis fugă din țară. S-a urcat în primul tren cu destinația Praga și s-a dus glonț la ambasada Germaniei Federale. Acolo erau zeci de oameni ca el.
Când ambasada a devenit neîncăpătoare, diplomații au instalat corturi în curte. Însă în curând, refugiații erau atât de mulți, încât reprezentanța nu mai avea bani să le cumpere alimente.
Câțiva dintre ei îmi spuneau: "Știți, domnule ambasador, ne pare rău că vă facem probleme, dar trebuie să înțelegeți că nu mă puteți da afară de aici, decât dacă plec în Germania de Vest sau dacă mă scoateți cu picioarele înainte!" Hermann Huber, fostul ambasador al Germaniei de Est.
Pe 30 septembrie 1989, ministrul vest-german de Externe, Hans-Dietrich Genscher, s-a dus la Praga, ca să le spună celor 800 de refugiați est-germani că vor fi duși în Germania de Vest, cu niște trenuri speciale.
Zeci de est-germani au încercat și ei să se urce în vagoanele, care i-ar fi putut duce în lumea liberă, însă nu au fost lăsați. Astfel de trenuri ale libertății au transportat refugiați și de la Varșovia. Ajunși la destinație, est-germanii au primit ajutoare. Însă mulți dintre ei s-au întors în Germania de Est, după două luni, la scurt timp după căderea Zidului Berlinului.
