Mii de est-germani s-au refugiat la Praga şi la Varşovia în 1989

Hans Narva, muzician de profesie, s-a născut în Germania de Est. Avea 21 de ani, când a decis fugă din ţară. S-a urcat în primul tren cu destinaţia Praga şi s-a dus glonţ la ambasada Germaniei Federale. Acolo erau zeci de oameni ca el.

Când ambasada a devenit neîncăpătoare, diplomaţii au instalat corturi în curte. Însă în curând, refugiaţii erau atât de mulţi, încât reprezentanţa nu mai avea bani să le cumpere alimente.

Câţiva dintre ei îmi spuneau: "Ştiţi, domnule ambasador, ne pare rău că vă facem probleme, dar trebuie să înţelegeţi că nu mă puteţi da afară de aici, decât dacă plec în Germania de Vest sau dacă mă scoateţi cu picioarele înainte!" Hermann Huber, fostul ambasador al Germaniei de Est.

Pe 30 septembrie 1989, ministrul vest-german de Externe, Hans-Dietrich Genscher, s-a dus la Praga, ca să le spună celor 800 de refugiaţi est-germani că vor fi duşi în Germania de Vest, cu nişte trenuri speciale.

Zeci de est-germani au încercat şi ei să se urce în vagoanele, care i-ar fi putut duce în lumea liberă, însă nu au fost lăsaţi. Astfel de trenuri ale libertăţii au transportat refugiaţi şi de la Varşovia. Ajunşi la destinaţie, est-germanii au primit ajutoare. Însă mulţi dintre ei s-au întors în Germania de Est, după două luni, la scurt timp după căderea Zidului Berlinului.