Bacalaureat la trei discipline și învățământ obligatoriu de 13 clase sunt deocamdată cele mai îndrăznețe mișcări cu care ministrul Andronescu își propune să scoată din anchilozare învățământul românesc. Înainte de a spune simplist dacă aceste modificări sunt bune sau rele, ar trebui să ne răspundem unor întrebări esențiale: cui folosește schimbarea?
Vor fi mai deștepți copiii României, vor învăța cu mai mare tragere de inimă? Înțeleg părinții și societatea românească faptul că este nevoie de modernitate sau acestora li se va părea că iarăși se fac schimbări de dragul schimbării? Oricare ar fi răspunsul, pentru a vorbi cu adevărat despre transformarea fundamentală a școlii românești, trebuie să acceptăm măcar două principii: de școală să se ocupe doar cei care se pricep și înțeleg ce este aceea filosofie educațională.
Doi: educația este domeniul care mănâncă fonduri uriașe și fără aceste fonduri nici cea mai neînsemnată schimbare nu poate avea loc. Tocmai pentru că de 20 de ani nu am ținut cont de aceste două principii, n-am realizat nici transformarea educației în România și avem și senzația că orice modificare e sortită din start eșecului.
Citește mai mult în Gândul.
