Mărturia unui rănit în Revoluția de la Cluj

Vestea că oamenii au ieșit în Piața Libertății ca să protesteze împotriva regimului s-a răspândit ca fulgerul în tot orașul. Pe Dorel Lăpușan l-a găsit la Tribunal, unde se afla împreună cu părinții.

În piață s-a alăturat zecilor de clujeni care-și cereau viața înapoi. La scurt timp au apărut și soldații, înarmați cu muniție de război. "Cineva s-a apropiat la doi metri de căpitanul Carp Dando și din câte am văzut eu și-a fluturat ost..., nu ostentativ, și-a agitat haina. În acel moment s-a deschis focul", povestește Dorel Lăpușan.

Cei mai mulți au fugit spre străzile laterale. Dorel Lăpușan s-a adăpostit după un gard viu. Nu l-a protejat însă de glonțul care l-a lovit în stomac.  S-a dus târâș câțiva metri, s-a ridicat, a fugit până în fața grupului statuar Matei Corvin. A căzut jos și abia în acel moment a avut curajul să se uite la ce i s-a întâmplat.

O femeie i-a legat rana cu un batic. Câțiva tineri l-au ridicat, au oprit o mașină și l-au dus la spital. S-a trezit a doua zi, când părinții au venit să îl viziteze. Era prima zi din restul vieții sale. Câțiva ani a fost plin de speranță.

"Ulterior a fost o dezamăgire, nu ne-am așteptat ca evenimentele să se desfășoare în defavoarea populației. Au trecut 20 de ani și nu suntem unde am fi dorit să fim", mai spune Dorel Lăpușan. Dezamagirea nu i-a retezat, însă, convingerea ca a procedat bine. Ar repeta oricând gestul din 21 decembrie.