Vestea că oamenii au ieşit în Piaţa Libertăţii ca să protesteze împotriva regimului s-a răspândit ca fulgerul în tot oraşul. Pe Dorel Lăpuşan l-a găsit la Tribunal, unde se afla împreună cu părinţii.
În piaţă s-a alăturat zecilor de clujeni care-şi cereau viaţa înapoi. La scurt timp au apărut şi soldaţii, înarmaţi cu muniţie de război. \"Cineva s-a apropiat la doi metri de căpitanul Carp Dando şi din câte am văzut eu şi-a fluturat ost..., nu ostentativ, şi-a agitat haina. În acel moment s-a deschis focul\", povesteşte Dorel Lăpuşan.
Cei mai mulţi au fugit spre străzile laterale. Dorel Lăpuşan s-a adăpostit după un gard viu. Nu l-a protejat însă de glonţul care l-a lovit în stomac. S-a dus târâş câţiva metri, s-a ridicat, a fugit până în faţa grupului statuar Matei Corvin. A căzut jos şi abia în acel moment a avut curajul să se uite la ce i s-a întâmplat.
O femeie i-a legat rana cu un batic. Câţiva tineri l-au ridicat, au oprit o maşină şi l-au dus la spital. S-a trezit a doua zi, când părinţii au venit să îl viziteze. Era prima zi din restul vieţii sale. Câţiva ani a fost plin de speranţă.
\"Ulterior a fost o dezamăgire, nu ne-am aşteptat ca evenimentele să se desfăşoare în defavoarea populaţiei. Au trecut 20 de ani şi nu suntem unde am fi dorit să fim\", mai spune Dorel Lăpuşan. Dezamagirea nu i-a retezat, însă, convingerea ca a procedat bine. Ar repeta oricând gestul din 21 decembrie.
