Ca multe alte tradiții, sărbătoarea mărțișorului și-a pierdut simbolistica străveche, transformându-se într-un eveniment comercial. Trotuarele sunt împânzite cu tonete, care oferă de la mărțișoare confecționate de artiști artizani, până la broșe Made in China sau bijuterii din argint. Pentru cei cu mai multă dare de mână, magazinele oferă mărțișoare din aur sau argint.
De unde vine însă această tradiție și ce semnifică ea pentru români?
Sărbătoarea mărțișorului este una dintre ce mai vechi datini păstrate la români, se pare, din cele mai vechi timpuri și se celebrează începând cu data de 1 Martie.
Foarte mulți etnologi sunt de părere că acest obicei se păstrează de la romani, cu atât mai mult cu cât luna martie este dedicată planetei și zeului Marte. Înainte de a deveni întruchiparea războiului, Marte era o divinitatea a a vegetației și protector al căsătoriilor.
În calendarul romanilor 1 Martie coincidea cu începutul Anului Nou. Tot la această dată era celebrată și Matronalia, sărbătoare a femeilor, când bărbații le făceau cadouri soțiilor.
La români, 1 Martie este ziua Babei Dochia, divinitate agrară și maternă la vârsta senectuții, care moare și renaște simbolic la 9 martie.
Cum se confecționa mărțișorul în trecut?
Mărțișorul se numește cadoul făcut de 1 martie. După modul de confecționare, mățișorul ține de tradiția Dochiei. În toate zonele țării era tradiție ca părinții să lege copiilor câte o monedă de aur sau de argint la gât sau la mână. Această monedă era atârnată de regulă "de o cordea roșie ori de un găitan compus din două fire răsucite de mătasă roșie și alb, sau dintr-un fir de arnici roșu și unul din bumbac alb sau și din multe fire de argint și aur" (Simion Florea-Marian).
În Banat exista obiceiul ca nu numai copiii să poarte mărțișorul, ci și fetele și tinerele căsătorite. Acesta se agăța de gât sau de mână în dimineța zilei de 1 martie, înainte de răsăritul soarelui, pentru a-i ajuta pe copii să fie norocoși și sănătoși. Femeile tinere îl purtau pentru a nu fi arse de soare, pentru a li se păstra tenul alb și pe timpul verii.
Cât se păstra mărțișorul?
În funcție de zona etnografică, mărțișorul era scos după 9 sau 12 zile sau la o altă sărbătoare a primăverii (Măcinici-9 martie, Armindeni-1 mai, Florii).
La înflorirea unor pomi - păducel sau vișin, mărțisorul se lăsa de către copii pe ramurile pomului ca să fie sănătoșiși frumoși ca florile acestuia. Dacă pomului îi mergea bine, îi mergea bine și copilului în viață.
La venirea berzelor, mărțișorul se aruncă după ele, zicând "Nă-i negrețele/Dă-mi albețele".
Tinerele căsătorite purtau mărțișorul până la sfârșitul lui martie. Acesta era scos, ferit de lumina soarelui, modeda era pusă în vin, pe pâine albă și caș, iar funia pe trandafiri, ca fața să le fie albă și îmbujorată. Pentru ca dorințele să le fie îndeplinite, mărțișorul trebuia purtat cu demnitate.
Scrie-ne și tu dacă în zona ta sunt obiceiuri speciale de mărțișor!
Crezi că mărțișorul a devenit o sărbătoare comercială?
