Criza merge bine prin toată România, dar pe calea ferată chiar a reuşit să prindă viteză. Trenurile parcă au început să funcţioneze cu fise. Zeci de garnituri au fost oprite, „spontan”, de ceferişti nervoşi că nu-şi mai primesc odată salariile. Scandal, ţipete, până la urmă s-au găsit nişte bani, s-au alimentat cardurile oamenilor şi acceleratele ţinute ostatice au fost eliberate. Acest lucru a început să devină o obişnuinţă la CFR, astfel încât ar trebui să apară în Mersul Trenului menţiunea „ziua de avans e considerată zi total nelucrătoare”. Culmea e că acest fenomen, salarii întârziate care generează tot felul de mişcări de protest, se extinde peste tot, ajungând până şi în puşcării. Acolo, gardienii s-au mulţumit să facă grevă japoneză pentru simplul motiv că deţinuţii sunt gata oricând să înceteze lucrul. Peste tot, statul a început să se comporte ca un locatar care are mari restanţe la întreţinere.
O ia pe scări să nu dea ochii cu administratorul, îl abureşte cât poate pe ăla cu lumina şi, dacă poate, se conectează ilegal la cablu. CFR-ul, companie cu capital de stat, a ajuns în aşa hal încât înfiinţează conturi de o zi, ca să nu se prindă fiscul şi creditorii că mai are ceva mărunţiş prin buzunare. În plus, ditamai secretarul de stat de la Transporturi apare la televizor cu mesaje ridicole, de genul, „ceferişti, nu faceţi grevă, am mai încasat 25 de milioane, până luni poate primiţi banii”. Asta e situaţia în calea ferată, ai căror angajaţi erau denumiţi „a doua armată a ţării”.
