pleáşcă1f. 1) câştig nemeritat obţinut fără muncă; chilipir.♢ De (sau pe) ~ fără plată; de pomană. 2) înv. pradă de război; captură; trofeu
pleáşcă2 s.f. (reg.) bucată de lemn sau de fier cu care se umple scobitura unei bârne strâmbe, cu care se întăreşte o grindă slabă sau se prelungeşte o bârnă scurtă
pleáşcă3 s.f. sg. (reg.) om chel
”E o pleaşcă de care trebuie să fim conştienţi. Lucru acesta nu se mai întoarce aşa uşor, să ai pe un Băsescu care îţi ridică poporul şi te aduce la putere prin charisma lui. (...) Suntem unde suntem, în mare măsură graţie charismei unui lider politic care nu e etern şi căruia nu trebuie să-i tăiem noi craca de sub picioare”. Cu siguranţă, aprecierile lui Theodor Paleologu nu candidează la titlul de descoperirea anului. Ministrul este însă membru PD-L doar de mai puţin de şase luni, aşa că ”digestia” a ceea ce (i) se întâmplă abia acum începe. Dincolo de admiraţia ce poate fi suspectată şi de linguşeală, vorbele lui Theodor Paleologu au şi un sâmbure autocritic deloc specific PD-L. În ceea ce priveşte acest partid, două cazuri au ţinut capul de afiş în săptămâna în care tocmai s-a încheiat - Dom Costel şi nepoata Mihaela Boc de la Palatul Victoria.
