Cei care se uită la ce facem online au, de multe ori, putere asupra noastră. Sunt părinţii, profesorii, angajatorii, guvernele, corporaţiile. Între ochii lor şi ochii noştri e o diferenţă de la cer la pământ. Antropologul Microsoft Danah Boyd încearcă să traducă în termeni de zi cu zi ce fac internauţii pe Twitter, MySpace şi Facebook.
Toţi cei care se uită pe furiş la viaţa noastră internetizată simt că au ceva de câştigat privindu-ne. De fiecare dată invocă aceeaşi frază stereotip: \"Dacă e public, am dreptul să mă uit\". Cercetătorul Microsoft Danah Boyd face incursiuni în viaţa online a adolescenţilor încercând nu doar să-i înţeleagă ci şi să le ofere unelte pentru a-i ajuta să aibă parte de o navigare lină în www.
Prezent la Paris, portalul REALITATEA.NET vă ţine la curent cu cele mai noi trenduri din mediul online prezentate la LeWeb.
\"Ceea ce vezi tu online nu este acelaşi lucru cu ceea ce văd ceilalţi oameni online. Lumea pe care o urmărim în online, fie că e vorba de Facebook, Twitter sau alte reţele sociale, ne schimbă foarte mult perspectiva asupra realităţii\", descrie Danah Boyd modul în care funcţionează vizibilitatea în spaţiul online.
Antropologul oferă trei studii de caz despre cum funcţionează vizibilitatea web în rândul adolescenţilor 2.0
\"În vremurile în care MySpace începea să câştige popularitate, am primit un telefon din partea unor profesori dintr-o comisie de admitere la un colegiu american. Aceştia vroiau să accepte la colegiul lor un tânăr din Los Angeles care scrisese un eseu remarcabil despre cum dorea să părăsească o gaşcă de cartier şi să-şi refacă viaţa\", povesteşte Boyd. Profesorii au intrat însă pe pagina de Myspace a băiatului, unde erau reunite o serie de comentarii care arătau că încă e parte din acea gaşcă dubioasă. \"Li se părea inacceptabil iar eu le-am spus că băiatul nu minte, ci că încearcă să dea sens vieţii sale în cadrul acelei comunităţi din care face încă parte. Vrea să părăsească acea gaşcă, dar pe de altă parte trebuie să supravieţuiască încă acolo\", explică Boyd cum a înţeles să abordeze problema.
Al doilea exemplu oferit de oficialul Microsoft face referire la tatăl unei adolescente de 16 ani care a fost surprins când că fiica sa i-a făcut o invitaţie pe MySpace. \"Fata avea un profil curat pe MySpace, nu invita străini să i se alăture, era practic mândră să-şi invite tatăl acolo\", prezintă cazul Boyd. Navigând însă pe profilul fiicei sale a ajuns la un quiz în care era adresată întrebarea \"Ce fel de drog eşti?\", iar răspunsul era \"Cocaină\". Boyd n-a fost deloc surprinsă să afle că tatăl fetei era complet şocat de ce aflase: \"A decis să vorbească cu fata sa pentru ca aceasta să îi explice că e pur şi simplu un chestionar care reflectă personalitatea. Tatăl a procedat corect pentru că a încercat să aibă o discuţie despre droguri cu fata sa, spre deosebire de acei profesori din primul studiu de caz\".
Ultimul exemplu, cel mai dur, oferit de Boyd are protagonist o tânără din Colorado şi-a ucis mama. \"A fost interesant cum presa americană a acoperit evenimentul. Vedeam peste tot titluri precum . Am decis să îi vizitez profilul unde am găsit tot felul de detalii oferite de fată în care spunea cum mama sa era alcoolică şi o abuza. Detalia, practic, pe MySpace, tot calvarul alături de mama sa. Chiar dacă prietenii fetei o apărau acolo, pe MySpace, presa a decis să acopere complet diferit întâmplarea\". Concluzia lui Boyd este că \"şi atunci când ceva este vizibil, lumea nu este atentă la lucrul respectiv. Am aflat că prietenii fetei ştiau totul, dar nu au intervenit, serviciile sociale şi poliţia au fost atenţionate, tot fără nici un rezultat\".
Se presupune că fiecare dintre noi ne construim normele în funcţie de audienţa căreia ne adresăm, spune în conluzie Boyd: \"Există conversaţii interminabile despre cum arată publicul nostru. Nu publicul îţi dictează însă normele, ci acei oameni pe care ai decis să-i urmăreşti. Dacă eşti pe Twitter, nu cei care te urmăresc decid ce vei spune, ci cei pe care îi urmăreşti şi ceea ce vezi. Ceea ce urmăreşti tu îţi oferă o experienţă deosebită faţă de experienţa pe care o au cei care te urmăresc\".
Concluzia sa este că \"nu ar trebui să ne uităm ca să judecăm sau să manipulăm. Ci să învăţăm, să ajutăm, să evoluăm\".
