LeWeb: Viața altora urmărită pe net. Între Big Brother și Bunul Samaritean

Cei care se uită la ce facem online au, de multe ori, putere asupra noastră. Sunt părinții, profesorii, angajatorii, guvernele, corporațiile. Între ochii lor și ochii noștri e o diferență de la cer la pământ. Antropologul Microsoft Danah Boyd încearcă să traducă în termeni de zi cu zi ce fac internauții pe Twitter, MySpace și Facebook.

Toți cei care se uită pe furiș la viața noastră internetizată simt că au ceva de câștigat privindu-ne. De fiecare dată invocă aceeași frază stereotip: "Dacă e public, am dreptul să mă uit". Cercetătorul Microsoft Danah Boyd face incursiuni în viața online a adolescenților încercând nu doar să-i înțeleagă ci și să le ofere unelte pentru a-i ajuta să aibă parte de o navigare lină în www.

Prezent la Paris, portalul REALITATEA.NET vă ține la curent cu cele mai noi trenduri din mediul online prezentate la LeWeb.

"Ceea ce vezi tu online nu este același lucru cu ceea ce văd ceilalți oameni online. Lumea pe care o urmărim în online, fie că e vorba de Facebook, Twitter sau alte rețele sociale, ne schimbă foarte mult perspectiva asupra realității", descrie Danah Boyd modul în care funcționează vizibilitatea în spațiul online.

Antropologul oferă trei studii de caz despre cum funcționează vizibilitatea web în rândul adolescenților 2.0

"În vremurile în care MySpace începea să câștige popularitate, am primit un telefon din partea unor profesori dintr-o comisie de admitere la un colegiu american. Aceștia vroiau să accepte la colegiul lor un tânăr din Los Angeles care scrisese un eseu remarcabil despre cum dorea să părăsească o gașcă de cartier și să-și refacă viața", povestește Boyd. Profesorii au intrat însă pe pagina de Myspace a băiatului, unde erau reunite o serie de comentarii care arătau că încă e parte din acea gașcă dubioasă. "Li se părea inacceptabil iar eu le-am spus că băiatul nu minte, ci că încearcă să dea sens vieții sale în cadrul acelei comunități din care face încă parte. Vrea să părăsească acea gașcă, dar pe de altă parte trebuie să supraviețuiască încă acolo", explică Boyd cum a înțeles să abordeze problema.

Al doilea exemplu oferit de oficialul Microsoft face referire la tatăl unei adolescente de 16 ani care a fost surprins când că fiica sa i-a făcut o invitație pe MySpace. "Fata avea un profil curat pe MySpace, nu invita străini să i se alăture, era practic mândră să-și invite tatăl acolo", prezintă cazul Boyd. Navigând însă pe profilul fiicei sale a ajuns la un quiz în care era adresată întrebarea "Ce fel de drog ești?", iar răspunsul era "Cocaină". Boyd n-a fost deloc surprinsă să afle că tatăl fetei era complet șocat de ce aflase: "A decis să vorbească cu fata sa pentru ca aceasta să îi explice că e pur și simplu un chestionar care reflectă personalitatea. Tatăl a procedat corect pentru că a încercat să aibă o discuție despre droguri cu fata sa, spre deosebire de acei profesori din primul studiu de caz".

Ultimul exemplu, cel mai dur, oferit de Boyd are protagonist o tânără din Colorado și-a ucis mama. "A fost interesant cum presa americană a acoperit evenimentul. Vedeam peste tot titluri precum . Am decis să îi vizitez profilul unde am găsit tot felul de detalii oferite de fată în care spunea cum mama sa era alcoolică și o abuza. Detalia, practic, pe MySpace, tot calvarul alături de mama sa. Chiar dacă prietenii fetei o apărau acolo, pe MySpace, presa a decis să acopere complet diferit întâmplarea". Concluzia lui Boyd este că "și atunci când ceva este vizibil, lumea nu este atentă la lucrul respectiv. Am aflat că prietenii fetei știau totul, dar nu au intervenit, serviciile sociale și poliția au fost atenționate, tot fără nici un rezultat".

Se presupune că fiecare dintre noi ne construim normele în funcție de audiența căreia ne adresăm, spune în conluzie Boyd: "Există conversații interminabile despre cum arată publicul nostru. Nu publicul îți dictează însă normele, ci acei oameni pe care ai decis să-i urmărești. Dacă ești pe Twitter, nu cei care te urmăresc decid ce vei spune, ci cei pe care îi urmărești și ceea ce vezi. Ceea ce urmărești tu îți oferă o experiență deosebită față de experiența pe care o au cei care te urmăresc".

Concluzia sa este că "nu ar trebui să ne uităm ca să judecăm sau să manipulăm. Ci să învățăm, să ajutăm, să evoluăm".