Legenda Meşterului Manole este încă vie la Curtea de Argeş

Deşi un oraş mic, Curtea de Argeş nu duce lipsă de forfotă continuă. Pe străzi întâlneşti turişti veniţi din toate colţurile ţării. Pe nimeni nu mai miră că la magazinul din colţ o doamnă cere o sticlă cu apă minerală vorbind în germană. Deja locuitorii oraşului s-au obişnuit cu prezenţa străinilor. Ştiu că au un oraş vestit şi puţini sunt cei care nu au auzit de el.

Curtea de Argeş este una din cele mai vechi aşezări despre care vorbeşte istoria noastră. Ineditul locului sunt pivniţele caselor domneşti, vechi de 700 de ani şi în care se poate intra şi acum.

Părăsim Curtea Domnească şi pornim pe urmele Anei lui Manole. Ajungem la Mânăstirea Curtea de Argeş, un adevărat colţ de rai.
Legenda spune că tot ceea ce meşterii ar fi zidit se dărâma de la o zi la alta. Meşterul Manole ar fi visat într-o noapte că dacă îşi va zidi soţia, pe Ana, în pereţii Mănăstirii, aceasta nu se va mai dărâma.

Legenda merge mai departe şi spune că, rămas izolat pe acoperişul Mănăstirii, din porunca domnitorul Neagoe Basarab, Manole şi-a făcut aripi din şindrilă ca să zboare, dar s-a prăbuşit.  Din locul unde a atins pământul a ieşit un izvor care curge şi acum în apropierea Mănăstirii. Conform tradiţiei pe prima apă a fântânii curge apă pentru fericire, pe a doua pentru sănătate şi pe a treia pentru noroc.

O fi nu-o fi de la apa din fântâna lui Manole, dar chiar ne-am simţit norocoşi că am ajuns în Curtea de Argeş. După ce am vizitat locurile-vedetă ale cărţilor de istorie, am mers să ne tragem sufletul într-un restaurant din oraş. Iar locuri de relaxare sunt multe. De la baruri cochete, la restaurante cu mâncăruri delicioase. Cât despre cazare, nu trebuie să vă faceţi probleme. Zona este împânzită de pensiuni, iar preţurile sunt pentru orice categorie de aventurier.