Undeva în Apuseni, cocoțat pe un vârf deal se află castelul în care poetul Octavian Goga și-a petrecut ultimii 20 de ani din viață.Transformat în muzeu, acesta adăpostește obiectele ce au aparținut poetului și soției sale Veturia.
La nici 80 de km de Cluj Napoca, din șoseaua europeană se deschide un firișor de drum care duce către un tărâm ieșit parcă din penelul unui maestru. Acolo, la Ciucea, într-un bătrân conac boieresc am descoperit o minunată poveste de dragoste.
Este povestea Veturiei și a lui Octavian Goga, doi oameni cărora nu le-a păsat de barierele sociale ale vremii. Și-au abandonat familiile pentru a trăi împreună, iar Veturia a renunțat la cariera de soprană pentru a se dedica poetului. Cei doi și-au trăit iubirea în castelul cumpărat de la văduva poetului Ady Endre.
Abia cand pășești în salonul de primire îți dai seama de dimensiunile impresionante ale conacului. Tavanul inalt, scrinul, semineul, cele două portrete ale soților Goga, candelabrul din cristal de Murano, toate evocă viața celor doi.
Urcând treptele scării din lemn sculptat ajungi in "Salonul de muzică". Acolo se află pianul Veturiei Goga, iar imediat langă, biroul de lucru al poetului. Candva, în cele două odăi , arta mânuirii penelului și mângâierea clapelor se îmbinau perfect.
Ultima dorință a poetului a fost să își doarmă somnul de veci la Ciucea. Iar acum, chiar in acest loc, denumit mausoleul iubirii, își duc somul de veci soții Goga. Ca epitaf, Veturia a transcris un mozaic, o strofă din poemul artistului "Din larg" :
''Jur-împrejur e largul care cântă,
E soare-n cer, e sărbătoare sfântă,
Și-n vreme ce mi-a amuțit pământul
Fiorul păcii-n suflet mi se lasă,
Eternități îmi flutură veșmântul;
Simt Dumnezeu cum mă primește-n casă''...
