În cadrul reuniunii de astăzi, la tema „Puncte de plecare privind Instabilitatea Globală” am susţinut o INTERVENŢIE, pe care o prezint în continuare:
Distinşi colegi,
Onorată asistenţă,
Doamnelor şi domnilor,
Anul 2009, an în care se împlinesc două decenii de la evenimentul istoric al prăbuşirii totalitarismului comunist din Estul Europei, care a atras după sine dezmembrarea Uniunii Sovietice, promite să fie, la rândul lui, unul care va fi înscris în cartea de istorie. Şi se prea poate ca el să rămână în amintirea noastră ca anul de maximă intensitate al unei crize economice globale, care să marcheze sfârşitul unui anume tip de capitalism.
Actuala criză va genera, indiscutabil, o serie de mutaţii importante în plan social şi politic, ample mişcări în balanţa de putere la nivel global. Este o criză care ne va obliga să reevaluăm modul în care gândim economia, în care ne raportăm la ea, la procesele care o determină, la stat şi la piaţă, la democraţie, ca sistem politic.
Evenimentele din ultima vreme oferă prilejul unei analize, care impune în primul rând o paralelă privind două procese majore, petrecute la distanţă de 20 de ani, procese cu implicaţii generale, de fond, în istoria lumii contemporane.
