Interviu REALITATEA.NET cu Dan Bordeianu: Jucând doar teatru, aș fi rămas puțin cunoscut - FOTO

Nu a ales să joace în telenovele pentru a deveni cunoscut și a renunțat la proiectele cu Acasă, atunci când oamenii nu au știut să-l mai convingă, când plăcerea s-a transformat într-o corvoadă. S-a reapucat de teatru și repetă la un spectacol, în regia lui Vlad Masaci, "Aniversarea", după filmul lui Vinterberg, "Festen". Despre toate acestea, Dan Bordeainu vorbește cu naturalețe, "fără fițze și grețuri", într-un interviu REALITATEA.NET.

Lumea te știa ca june-prim de telenovele. Ce ai învățat din această experiență și cum ți-a afectat imaginea (cu bune și cu rele)?

În 2005, atunci când am început să filmez pentru proiectele de la "Acasă", terminasem deja facultatea, jucam în teatru, deci îmi făceam deja meseria. Cunoscut? Foarte puțin și continuând doar cu teatrul, aș fi rămas la fel. Cu toate astea, nu am ales să joc în telenovele ca să devin cunoscut.Nimeni nu știa dacă vor avea succes și eu aveam doar un rol secundar. Era o posibilitate să câștig niște bani, la vremea respectivă, nu cine știe ce și să joc, să-mi fac în continuare meseria.

Era o tâmpenie să aștept la nesfârșit să facă Puiu filme cu mine și chiar dacă aș fi făcut, un trai decent, tot nu-mi puteam asigura. Asta apăruse și asta făceam. Și la ce pleiadă de actori joacă acum acolo, nu văd de ce m-aș simți prost.

Sigur, problema a venit, culmea, când am început să am succes și așa cum e normal, am fost transformat într-un produs comercial. Ori asta nu vroiam. Lumea spune, ești vedetă, ți-ai asumat! Greșit! Lucrurile au venit fără ca vreunul dintre noi să realizeze ce se petrece. Așa cum e normal în fiecare experiență de genul asta există lucruri bune și lucruri rele.

Am luat decizia la un moment dat să renunț, în ciuda, tuturor avantajelor, pentru că nu mai suportam să fiu un simplu produs, poate din vanitate, credeam că pot mai mult și mai bine. Și nu îmi pare rău. Am fost acolo, mi-am făcut treaba cât de bine am știut și am plecat când oamenii nu au mai știut să mă convingă. Când am realizat că nu mai e plăcere, că nu mai e decât corvoadă, am plecat.

Imaginea? E hilar, într-o țară în care nu există industrie de gen, în care nu există o piață clară, să vorbim despre asta! Nu pot decât să mă amuz, de pe margine, am fost acolo și să știu că nu trebuie să mai judec pe nimeni niciodată.

Cum ar trebui să fie un rol pentru a juca din nou în telenovele?

Un actor trebuie să-și facă meseria. Punct. Când poate, unde poate și cât de bine poate. Așa cum bănuiesc că știți, n-am grețuri și nici fițe în a face asta. Dar trebuie să știu că pot, că mi se permite și că sunt ajutat. Fac o meserie de echipă și singur, nu pot nimic, niciodată. Așa că întrebarea e dacă voi mai face așa ceva...

Obișnuiai să te uiți la telenovelele în care jucai? Dacă da, cum ți se
părea?

De bună voie, niciodată, sau foarte rar. Uneori din curiozitate și uneori forțat de împrejurări, mă rog. Sunt destul de critic și cu mine și cu ceilalți, așa că nu sunt un bun spectator al lucrurilor făcute de, cu mine. Risc să mă cert cu toți.

Ce îți place mai mult filmul sau teatrul? Unde te simți în largul tău?

Poate din cauza temperamentului meu mă simt mai bine la film, unde trebuie "să ai talent la timp", e o continuă provocare, la teatru mă adaptez mai greu la perioade lungi de repetiție. Nu am suficientă răbdare, dar le fac pe amândouă cu la fel de mare plăcere.

Cum vedeai viața de actor înainte de a intra la teatru?

N-o vedeam.

Cum ți s-a părut după ce ai devenit actor?

Ca viața mea. Cu bune, cu rele, cu drame și bucurii, ca a oricarui om.

Cu ce regizori ai vrea să lucrezi?

Sunt un tip de actor care dă credit foarte mult regizorului, cred că fără el, ea nu pot să fac mai nimic. Și încerc să-i dau tot ce pot și am mai bun. Însă, recunosc, când nu reușește să mă convingă, mă distanțez, îmi pierd plăcerea. Continuu să îmi fac meseria cât de bine pot, dar fără acel ceva. Știu că reacționez ca un animăluț, din instinct, dar am învățat că trebuie să-l urmezi. Singurul lucru pe care mi-l reproșez, este că n-am învățat să îmi îmbrac pornirile mai frumos, mai elegant, lucrez la asta.

Adi Sitaru și Bogdan Dumitrescu sunt doi regizori cu care am trăit momente speciale. Și Iura, regizorul de la telenovele, a reușit să scoată lucruri minunate de la mine și nu văd de ce nu aș recunoaște asta.

În ce proiecte este implicat actorul Dan Bordeianu?

Am scos deja două spectacole noi, unul la Teatrul Nottara, " Rinocerul îndrăgostit", în regia lui Mihai Lungeanu, spectacol la care țin foarte mult, pentru că mi-a permis să explorez un personaj la limită, un personaj care frizează geniul și demența, un personaj despre care nu știi dacă e rău sau bun. E o căutare foarte interesantă, pentru mine fiecare reprezentație. Și un altul, o colaborare dintre Teatrul Nottara și Teatrul din Buzău, unde Mihai Manolescu, regizorul spectacolului, un minunat om de teatru, mi-a permis întâlnirea cu Constantin Codrescu.  A fost o întâlnire extraordinară, cu un actor și un om deosebit, iar faptul că suntem împreună pe aceeași bucată de scândură, mă face să fiu foarte mândru și fericit.

Repet la un spectacol, în regia lui Vlad Masaci, "Aniversarea", după filmul lui Vinterberg, "Festen". Așa că m-am lăsat de telenovele și m-am reapucat serios de teatru. Îmi fac meseria, acolo unde pot și-mi place.

De ce te-ai întors pe sticlă?

Îl cheamă Marius Toader. Mi-a spus unde, cum și de ce, l-am crezut și de atunci îi Aruncăm din tren. La Media Factory lucrez cu oameni normali nealterați de mega-trusturi, oameni care ca și mine au făcut parte din sistem și care la un moment dat au spus că pot și altfel și că pot la fel de bine și fără dinozauri care să le sufle în ceafă. Și pot! Monica, Adi, Corina, Sorin, Marius, Ina, Andra, mulțumesc!

Cum ți se par emisiunile din România? Există emisiuni pe care le
urmărești?

E greu să păstrezi o limită de decență și bun simț în fuga asta nebună după audiențe, fuga în care unii uită să fie oameni, așa că sunt puține cele pe care le urmăresc fără să zic " Frate, incredibil cât de idioți sunt! Până unde, mă?". Dar, sunt!

La ce te gândesti când spui "vedetă"?

La cineva care în primul rând face ceva, face o meserie, nu doar apare...

Cum vezi peisajul monden din România?

Ca de Dâmbovița! Un râu care trece, totuși, prin București. Asta e...