Valea Gurghiului, în Mureș. Un loc pentru care merită să bați drumul, ca să petreci câteva zile de concediu. Este zona cu aerul cel mai curat din țară, spun cunoscătorii, iar farmecul locurilor și oamenii tot timpul bucuroși de oaspeți te vor cuceri definitiv.
E o zonă atestată încă de pe vremea geto-dacilor, iar localnicii sunt mândri de asta, de aceea nu e turist căruia să nu îi împărtășească din tradiții.
În nord-estul județului Mureș, la poalele Munților Gurghiului, te vindeci de boli, mănânci bine și dormi tun, se laudă localnicii. Aici, stratul de ozon are cea mai mare densitate din Europa.
În localitatea Ibănești Pădure gazdele te întâmpină cum știu mai bine. Nu uită de tradiții, iar cei ce le vin în case trebuie să le cunoască și ei.
"Bună ziua! Poftiți, poftiți!", spune gazda. "Să luați un pahar de țuică, de jin ars, să bem și să facem o mâncare, mamaligă, un balmoș", adică o minunăție din șuncă, brânză și mămăligă, toate așezate straturi-straturi - te îmbie localnicii.
Jinul ars e obișnuita țuică din fructe. Curată și... tare, că îți cam ia mințile.
Nea Tică, cel pe care îl știe toată Valea Gurghiului, face cel mai bun jin ars. Nea Tică e mereu printre cazane și damigene, dar se oprește bucuros din treabă ca să povestească turiștilor cum prepară el, de zeci de ani, licoarea.
"Se numește utcă, și acum se întoarce a doua oară, se fabrichează, se rafinează și iese jin ars de prune, de mere, jin ars de fructe, așa se numește la noi, că la noi dacă are un măr, un păr, pune tot lalolaltă", spune nea Tică.
La nea Tică se adună câteodată, seara, lume multă. Se pun oamenii la un păhărel de tărie, și încă unul, și-apoi altul... și-uite așa vorba devine mai grea, limba mai împleticită. Așa că nea Tică și-a numit țuicăria... Institutul de Limbi Străine.
"Aicea vin multe persoane și se mai oaspătă și, asa cum zice la Institutul de Limbi Străine, să vezi ce ne petrecem... Le fac câte-un cuptor de pitaus, le dau câte-un pahar de jin ars și-apoi să vezi ce sfaturi și ce povești", spune omul.
Dacă ajungeți pe Valea Gurghiului, nu ezitați sa faceți o plimbare cu trăsura.
Așa ajungem în satul alegoric. De fapt, un locșor în care fiecare dintre cele cinci sate de pe vale și-au amenajat câte o căsuță reprezentativă. Aici se și organizează, de altfel, în fiecare an, Festivalul Valea Gurghiului - Valea Regilor, în care sunt prezentate tradițiile și obiceiurile zonei.
Când femeile se adună la șezătoare, caierul susură, firul de lână iese liniștit, mâna cu acul merge, iar în tot timpul ăsta, bătrânele deapănă amintiri.
Neapărat, împrejurimile trebuie văzute la pas. Dacă aveți îndemânare, pădurile, pline de cerbi și ciute, sunt cel mai bun loc pentru vânătoare.
Au vânat aici regele Ferdinand, apoi Carol al -II-lea, își amintesc bătrânii. Nicolae Ceaușescu îi aducea pe alți conducători ai vremurilor trecute - Hrușciov sau Tito. Iar râul Gurghiu este plin de pește, când aveți chef să dați la undiță.
