Cele 10 acorduri pe care România le-a încheiat cu Fondul Monetar Internațional nu au adus doar avantaje pentru economia românească. Condițiile foarte stricte impuse de instituția financiară, de la înghețarea salariilor pînă la majorarea taxelor și a impozitelor au generat ample proteste de stradă. Iar istoria recentă ne arată că anul 1999 a fost cel mai drastic din acest punct de vedere.
În 1999, una dintre cerințele Fondului Monetar Internațional pentru acordarea unui imprumut României a fost închiderea minelor nerentabile. Pretenția instituției financiare nu a făcut decît să aducă țara noatră în pragul dezastrului, dupa ce minerii din Valea Jiului au pornit un adevărat război împotriva Guvernului condus, la acea dată, de Radu Vasile.
Peste 10 mii de ortaci, in frunte cu Miron Cozma, au ieșit din galerii și au plecat spre Capitală ca să ceară salarii mai mari și renunțarea la programul de închidere a minelor nerentabile.
După celebra Bătălie de la Costești, unde ortacii reușesc să străpungă cordoanele de jandarmi și polițiști, premierul Radu Vasile acceptă dialogul cu minerii. A fost încheiată Pacea de la Cozia, un acord în care Guvernul a decis, printre altele să nu se închidă minele Dâlja și Bărbăteni.
Tot în 1999, Fondul Monetar Internațional a mai cerut privatizarea TAROM, dar și a combinatelor SIDEX Galați și ALRO Slatina. În plus, instituția financiară a condiționat semnarea acordului de închiderea BANCOREX, dar și a Combinatului COMTIM. Ultima măsură a dus la concedierea a peste 3.600 de persoane angajate la această societate din Timișoara. Iar lipsa fondurilor a făcut ca, în acea perioadă, porcii crescuți în combinat să nu aibă cu ce să fie hrăniți.
