Milioane în România și sute de mii în străinătate - acolo unde reprezentativa e extrem de iubită, deoarece acest lot de băieți - care muncesc cu picioarele și cântă imnul învățat recent și pe sărite - înseamnă, oricât de superficial ar părea, una dintre cele mai trainice legături cu țara. De ieri, de când lui Victor Pițurcă i s-a spus că nu ne va fi ușor fără el, dar chiar vrem să vedem cum e, suporterii tricolorilor s-au transformat din virtuali selecționeri în lideri federali cu o unică misiune: instalarea unui nou antrenor, cel de la care se așteaptă rezultate normale, respectiv aducerea, în sfârșit, a titlului mondial pe care îl merităm cam de când se dă cu șutul pe aceste meleaguri.
Dacă naționala ar fi o democrație și s-ar ține cont de voturi, ar fi simplu. N-avem nevoie de niciun referendum pentru a identifica soluția ideală. Ea se numește Mircea Lucescu, experimentatul antrenor român cu cea mai bună reputație internațională. Problema este însă că nu suporterii îl vor alege pe noul selecționer, ci federația de fotbal, care are propriile sale interese, viziuni, prietenii sau antipatii.
Două dintre furnizoarele tradiționale de selecționeri, Steaua și Dinamo, ies din cursă cât ai clipi și nu numai fiindcă în această săptămână formațiile-fanion ale fotbalului autohton au fost umilite în Oltenia, la Târgu-Jiu, respectiv la Craiova: Rednic e un tip dificil și cu veleități de impresar, ceea ce nu e recomandat la naționala în jurul căreia roiesc procuratorii, iar pe Lăcătuș pur și simplu îl strânge mult prea tare treningul de antrenor, oricât de trist ar suna asta pentru o legendă a Sportului-Rege din România.
Citește mai mult în Evenimentul Zilei
