Suntem harnici, viteji, ospitalieri și, după cum aflăm de la vârste fragede din manualele școlare, n-am cotropit pe nimeni. Practic, suntem buricul lumii, poziție care ne permite să-i judecăm pe toți ceilalți, față de care facem orice mai bine, mai cu talent și, oricum, mult înaintea lor.
Exagerăm, desigur, dar câte ceva din aceste mentalități păguboase au putut fi întâlnite la cei care, după concertul Madonnei la București, au căutat paiul din ochiul altuia fără să vadă bârna din ochiul propriu.
Cumva, nouă, românilor, ne place teribil de mult să nu ne placă ceva, mai ales dacă e străin. Din frânturi de conversație, convingeri țipate ca să audă și cei de peste șase rânduri sau valuri de indignare vărsată pe forumurile de pe internet s-ar putea desprinde următoarele concluzii: a fost un show vulgar; Madonna s-a lăsat prea mult așteptată, iar când a venit, n-a fost în stare să strângă mai multe aplauze decât omagiul adus lui Michael Jackson; a făcut playback într-o veselie, iar când a cântat, n-a cântat, ci a zbierat; dacă a avut vreodată voce, și-a pierdut-o între timp; e o babă cabalistă, cu un talent îndoielnic, promovată de masonerie, care mai are și tupeul să ne spună nouă, românilor, să ne iubim și să fim mai toleranți, deoarece, în Europa de Est, romii ar fi discriminați, calomnie pe care trebuie să o întâmpinăm cu huiduielile de rigoare; de asta am plătit noi, să o vedem sărind coarda, pupându-se pe gură cu o sosie de-a ei și stricându-și singură toate melodiile, de nu le mai puteai recunoaște?
Citește mai mult în Evenimentul Zilei
