Scriitoarea Herta Müller, laureata Premiului Nobel pentru Literatură, va primi distincția Franz Werfel pentru Drepturile Omului, decernată de Fundația "Centrul împotriva deportărilor", a anunțat, marți, instituția, adăugând că decizia a fost luată pe 1 octombrie.
În valoare de 10.000 de euro, premiul Franz Werfel recompensează ultimul volum al autoarei de origine română, intitulat "Atemschaukel" ("Leagănul respirației"), în care Herta Muller vorbește despre drama deportării etnicilor germani din România într-un lagăr de muncă în Uniunea Sovietică, în anul 1945.
Scriitorul austriac Franz Werfel (1890-1945), crescut în cercurile evreiești de limbă germană din Praga, a fost prieten cu Franz Kafka și Max Brod. După ce locuiește la Viena și Hamburg, devine, între 1912-1915, lector la editura lui Kurt Wolf din Leipzig. Perioada Leipzig este importantă mai ales datorită prieteniei cu Rilke, a cărui influență va fi semnificativă în scrierile lui Werfel. În 1938 fuge în Franta, la Sanary-sur-Mer, apoi, în 1940, trecând pe jos Pirineii, ajunge în Spania, în Portugalia și, in final, se refugiază în Statele Unite, la Beverly Hills. Culmea gloriei o atinge cu trilogia istorică "Cele patruzeci de zile de pe Musa Dagh" (1933.
Premiul Franz Werfel pentru drepturile omului este atribuit o dată la doi ani, într-o ceremonie care are loc la la Biserica St Paul's din Frankfurt. Distincția recompensează acele persoane care au luptat contra încălcării drepturilor omului, fie că vorbim despre genocid ori despre anihilarea deliberată a grupurilor etnice sau religioase. La ediția precedentă, laureat a fost scriitorul maghiar Konrad Gyorgy.
"Atemschaukel" ("Leagănul respirației") , ultimul roman scris de Herta Müller, s-a născut greu, după ce scriitoarea și-a dorit să țeasă istoria cărții la patru mâini, împreună cu poetul Oskar Pastior, unul dintre etnicii germani care au luat drumul lagărelor sovietice.
Herta Muller se apleacă de astă-dată asupra deportării etnicilor germani din România în Uniunea Sovietică, una dintre marile traume personale, pentru că mama prozatoarei a murit în timpul deportării sovietice. Imputându-li-se vina colectivă de a fi fost colboratori ai nazismului, șvabii au fost deportați la începutul anului 1945 în lagăre de muncă situate pe teritoriul de acum al Ucrainei.
Povestea a fost unul dintre marile proiecte literare ale Hertei Muller, care și-ar fi dorit să o scrie alături de poetul Oskar Pastior, care însă a murit în 2006, cu câteva zile înainte de a primi premiul „Büchner“. Pastior a fost unul dintre cei deportați în URSS, la doar 17 ani. Împreună, Herta Müller și Pastior au vizitat localitatea din Ucraina unde s-a aflat lagărul.
În anul 1945, generalul sovietic Vinogradov solicita guvernului României, în numele lui Stalin, deportarea tuturor germanilor între 17 și 45 de ani din România pentru a reconstrui Uniunea Sovietică, notează Muller în prefața romanului, reamintind că și mama ei a fost cinci ani în lagărul de muncă. Experiența concentraționară a etnicilor germani din România a fost ocultată, a fost un tabu după revenirea acestora la casele lor.
"Atemschaukel“ a fost scris după convorbiri cu Oskar Pastior și publicat în luna septembire, în Germania.
