Cu o zi înainte de anunțarea Nobelului pentru literatură, șansele pentru premiu se joacă la casele de pariuri, clasamentul modificându-se spectaculos în ultimele ore, astfel încât prima poziție este disputată între israelianul Amos Oz și autoarea germană de origine română Herta Müller.
Herta Müller a urcat, de miercuri dimineață și până acum, două poziții, având o cotă de 3/1, la egalitate cu Amos Oz, surclasându-i pe americanii Philip Roth și Joyce Carol Oates, cotați cu 5/1. Ascensiunea Hertei Müller a fost instant preluată pe site-urile dedicate literaturii, dar și pe paginile web ale publicațiilor internaționale.
Die Zeit notează că Günter Grass a așteptat vreme de 20 de ani premiul Nobel, amintind că Herta Müller apare pe lista marilor favoriți de patru sau cinci ani. În ultimii doi ani, jucătorii de la casa de pariuri Ladbrokes au reușit să intuiască corect numele laureatului. În 2006, de pildă, scriitorul turc Orhan Pamuk a urcat surprinzător în clasament, cu doar o zi înainte de anunțul Comitetului Nobel. Experiența s-a repetat în 2008, când francezul Le Clezio a devenit, pe ultima sută de metri, marele favorit .
Manolescu: Dacă Müller ar fi scris în România, nu ar mai fi avut șanse la Nobel
Întrebată, în 2007, dacă premiul Nobel este semnificativ pentru creația unui scriitor, Müller spunea că singurul avantaj al acestei distincții este suma mare de bani pe care laureatul o primește, nicidecum recunoașterea literară.
"M-aș bucura să câștige Herta Müller. Cred că are calitățile necesare, întrunește criteriile, chiar ar fi un motiv de mândrie pentru noi și de onoare pentru juriu, doarece avem de a face cu o scriitoare foarte acută și intensă", a comentat pentru NewsIn criticul Paul Cernat.
Criticul Nicolae Manolescu consideră că Müller nu doar că are șanse, ci și merită recunoașterea Nobel, pentru că "este, într-adevăr, o scriitoare foarte bună". În plus, spune Manolescu, autoarea are marele avantaj de a scrie într-o limbă de circulație și într-o țară ai cărei scriitori beneficiază de traduceri și promovare: "Nu ar fi avut acest avantaj dacă rămânea și scria în România".
Născută într-o familie de șvabi din Banat, Herta Müller a emigrat în Germania în 1987, după ce legăturile ei cu studenții și scriitorii de limbă germană din Aktionsgruppe Banat intră în atenția Securității. Mama scriitoarei a fost deportată într-un lagăr din Uniunea Sovietică, astăzi pe teritoriul Ucrainei.
Herta Muller a debutat cu "Niederungen" ("Ținuturi joase"), care a apărut însă incomplet în ediția din română din 1982. Comunitatea academică germană a nominalizat-o de trei ori pentru Nobel și i-a acordat premiul orașului Berlin. Herta Müller a fost distinsă cu Premiul european pentru literatură "Prix Aristeion" și cu Premiul internațional pentru literatură IMPAC Dublin, pentru cartea "Animalul inimii", tradusă și în limba română de editura Polirom, în 2006.
Tema comunismului și cea conexă, a opresiunii individului se regăsesc ca leitmotive în cărțile scriitoarei, dar și în conștiința acesteia. În luna iulie, Herta Müller publică o scrisoare deschisă, în Frankfurter Rundschau, în care își exprimă indignarea că foști colaboratori ai aparatului represiv din România, Andrei Corbea-Hoișie și Sorin Antohi, sunt invitați la Școala de vară ICR din Germania.
În aceeași zi în care scriitoarea publică scrisoarea, Richard Wagner scrie articolul "A învăța de la turnători", cu subtitlul "Institutul Cultural Român adresează invitații colaboratorilor Securității. Ar putea fi o întrunire interesantă – sau totul va fi din nou ca și cum nu s-ar fi întîmplat nimic?" în Der Tagesspiegel.
România postcomunistă nu a dezbrăcat toate măștile ororii comuniste, dintre care cea mai perfidă rămâne cea a delațiunii, iar cea mai cruntă cea a anihilării intimității, scria în luna iulie Herta Müller în Die Zeit, vorbind despre drama totalitară și despre societatea de după, neieșită încă de sub mâna fier a Securității.
Tot zbuciumul din comunism, când lupta era una a conștiinței, pentru păstrarea demnității și a oazei de intimitate, i se pare scriitoarei de origine română, emigrată în Germania în timpul totalitarismului, o repetiție care frizează absurdul, într-o Românie încă prăfuită de dosarele grele și infame ale Securității.
Premiul Nobel pentru literatură, în valoare de 10 milioane coroane suedeze (echivalentul a 1,02 milioane euro) este decernat din 1901, primul laureat fiind francezul Rene Francois Armand Prudhomme (Sully Prudhomme), poet și filosof.
