Toată lumea îl ştie pe nea Gelu, cel care îi prepară după o reţetă foarte veche, iar la el vin oameni din toate colţurile ţării, să se aprovizioneze.
Nea Gelu a trebuit să meargă cu timpul înainte şi să se modernizeze, ca să facă faţă cererii. Şi-a deschis o făbricuţă modernă şi folosește aparate ca pe vremuri, dar reţetele sunt aceleaşi după care făceau visli străbunii lor. Toate ingredientele sunt naturale. Este o afacere în familie - cei doi soți nu au decât doi angajaţi. Iar secretele nu ni le spun nici în ruptul capului.
În cele câteva ore, cât am stat la făbricuţa dintre munţi, am reuşit să aflăm măcar etapele pregătirii cârnaţilor delicioşi. Carnea de capră nu trebuie să fie foarte grasă. Se lasă la macerat două zile şi abia după aceea se adauga şi puţină carne de vită şi de oaie. Amestecul se bagă într-un maţ de oaie şi totul se dă la afumătoare. Stă şi acolo două ore, dar tot nu e gata. După ce se afumă, visliul se opăreşte într-un cazan cu apă fiartă, jumătate de oră, apoi se pune într-un cazan cu apă rece. Abia acum se poate mânca.
Făbricuţa lui nea Gelu este chiar lângă piaţa de animale din Hălmagiu, atestată pe la 1783. Aici se întâlneau pe vremuri producătorii de visli din Ţara Zarandului, dar şi de peste munţi, din Apuseni. Era adevărată întrecere între ei.
La lăsarea întunericului fiecare calcula cât a vândut şi aşa demonstra că are reţeta cea mai bună. Și tot aici, moții îmbrăcau straiele cele mai bune și se înghesuiau la bâlci.